ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2022

HOTĂRÂRE

14.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 01.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor București și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON fără T.V.A., reprezentând servicii realizate în cadrul activităților sanitar-veterinare, în baza O.U.G. nr. 117/2020 și Legea nr. 236/2019.

Prin sentința civilă nr. 2193/02.04.2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, reținând incidența art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 112/08.06.2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că pretențiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ, context în care competența materială de soluționare se determină în raport cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Evocând art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, a subliniat că legiuitorul a înțeles să reglementeze prin norme speciale procedura de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, competența materială aparținând secției civile a tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă la 28.07.2021.

Prin sentința civilă nr. 704/01.10.2021, Tribunalul Brăila, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, a admis acțiunea și a obligat pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brăila să plătească reclamantului suma de 10.000 RON fără T.V.A., aferentă lunii august 2020; a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă sub nr. x/2021.

Prin încheierea din 12.01.2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea are ca obiect pretenții bănești întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, rezultate din executarea unui contract administrativ pentru care legiuitorul a reglementat prin norme speciale procedura de soluționare.

A subliniat că, în primă instanță, dosarul a fost soluționat de un complet competent specializat în cauzele având ca obiect litigii cu profesioniști din cadrul secției a II-a Civilă, întrucât raporturile juridice deduse judecății decurg din activități de prestări servicii.

Evocând decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 și decizia nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că, deși a dat în competența de soluționare a instanței civile de drept comun litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acestea se soluționează "de urgență și cu precădere", fiind evident că termenele și soluțiile reglementate în procedura de drept comun din materie civilă nu pot fi considerate compatibile cu celelalte dispoziții speciale ale Legii nr. 101/2016.

Prin decizia civilă nr. 75/09.03.2022, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 94-97 din C. proc. civ., decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și decizia nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că litigiul a fost soluționat în primă instanță de către secția I Civilă a Tribunalului Brăila, astfel că apelurile declarate în cauză vor fi soluționate de secția I Civilă a Curții de Apel Galați.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 31/11.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susțin interpretarea conform căreia necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 C. proc. civ. invocarea ulterior acestui moment nu mai este posibilă, întrucât competența a fost câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale.

Așa fiind, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență constă în stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat, aceeași soluție impunându-se și în cazul repartizării cauzelor la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.

Reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a învestit instanța cu o acțiune decurgând din executarea unui contract administrativ.

Analiza actelor de la dosar relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluționării acțiunii în primă instanță, când, în urma mai multor declinări, Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin încheierea din 15.09.2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a procedat la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și a constatat că este competent general, material și teritorial să o judece.

Astfel, cauza a fost soluționată în primă instanță de către Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 704/01.10.2021, împotriva căreia pârâtele au înțeles să declare apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Or, în speță, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, invocând excepția necompetenței sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., în condițiile în care avusese loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv.

De altfel, sunt relevante și considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care se precizează că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția I civilă.