ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2022

HOTĂRÂRE

14.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 30.10.2020, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Comunei Ciorani și U.A.T. Comuna Ciorani, prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la plata către reclamantă a sumelor de 65.392,88 RON, reprezentând debit restant și de 198.926,24 RON, cu titlu de penalități de 2% pentru săptămâna de întârziere aferente debitului restant, calculate până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1217/08.04.2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă; a respins cererea pârâtei U.A.T. Comuna Ciorani, prin Primar de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 08.06.2021.

Prin încheierea din 20.01.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 131 și ale art. 129 C. proc. civ., ale art. 35 din Legea nr. 304/2004, precum și decizia nr. 17/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că se află în prezența unei norme de competență de ordine publică, având în vedere că obiectul litigiului vizează executarea unui contract administrativ.

Evocând decizia nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și competența funcțională a secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, stabilită prin Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, a apreciat că litigiul se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale secției a II-a Civilă (specializată în litigii cu profesioniștii), în favoarea căreia a declinat competența de soluționare a cauzei.

Prin încheierea din 06.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile; constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două secții, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul a fost soluționat în primă instanță de către Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1217/08.04.2021, instanță care la primul termen de judecată, 11.02.2021, la care părțile au fost legal citate, în raport cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

A evocat dispozițiile art. 131 și ale art. 129 C. proc. civ. și decizia nr. 31/11.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești a invocat excepția necompetenței sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., context în care a avut loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, în conformitate cu art. 130 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 02.05.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 31/11.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susțin interpretarea conform căreia necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 C. proc. civ.. invocarea ulterior acestui moment nu mai este posibilă, întrucât competența a fost câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale.

Așa fiind, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență constă în stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat, aceeași soluție impunându-se și în cazul repartizării cauzelor la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.

Analiza actelor de la dosar relevă că natura civilă a litigiului a fost stabilită încă din etapa soluționării acțiunii în primă instanță, când, prin încheierea din 11.02.2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Prahova, secția I civilă a procedat, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și a constatat că este competent general, material și teritorial să o judece.

Astfel, cauza a fost soluționată în primă instanță de către Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1217/08.04.2021, hotărâre împotriva căreia reclamanta a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Or, în speță, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, invocând excepția necompetenței sale materiale ulterior momentului procesual instituit de art. 131 C. proc. civ., în condițiile în care avusese loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv.

De altfel, sunt relevante și considerentele deciziei nr. 18/17.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care se precizează că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.