ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 459/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 459/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 martie 2022
Asupra recursului cu care a fost învestită:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 15.04.2019, reclamanta Comuna Ariceștii Rahtivani, prin Primar, a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.166,51 RON, compusă din suma de 1.047,51 RON, cu titlu de prejudiciu nerecuperat și suma de 7.119 RON, reprezentând accesorii aferente sumei pretinse.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.516 - 1.530 C. civ., coroborate cu art. 720 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1015/03.07.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins a respins acțiunea ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel.
Prin decizia nr. 174/15.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii Comuna Ariceștii Rahtivani, prin Primar, a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată primei instanței.
În motivare, după prezentarea obiectului acțiunii și a etapei procesuale în primă instanță, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că în mod nelegal tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în cauză, termenul de prescripție a început să curgă la 24.03.2017, când intimata-pârâtă a confirmat constatările Curții de Conturi cu privire la nelegalitatea plăților a căror restituire se solicită prin această acțiune.
Astfel, a afirmat că în cauză decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, sens în care a apreciat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 11.12.2020 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul din 21.04.2021, constatând lipsa părților de la judecata cauzei și că nu a fost solicitată judecata pricinii și în lipsa părților la proces, Înalta Curte a dispus, în temeiul 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului.
Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 21.04.2021, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.
În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Ariceștii Rahtivani, prin Primar, împotriva deciziei nr. 174/15.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2022.