ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 09.07.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A., C. S.R.L. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., pentru cauză ilicită și preț derizoriu și radierea din Cartea Funciară x Oradea a înscrierii efectuate în temeiul actului de adjudecare, precum și restabilirea situației de carte funciară anterioară.

Prin sentința civilă nr. 4421/19.10.2020, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin sentința civilă nr. 124/LP/18.06.2021, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cazul de nulitate vizând prețul derizoriu al actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E. și, în consecință, l-a respins ca fiind prescris; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cazul de nulitate privind cauza ilicită a aceluiași act de adjudecare și, ca neîntemeiată, acțiunea; a obligat reclamanta să plătească către B.E.J. E. suma de 270 RON, reprezentând contravaloare copie dosar nr. x/2014 și către pârâta D. suma de 5.070 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 399/C/2021-A/04.11.2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe apelantă la plata către intimata D. a sumei de 2.464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a arătat că instanța de apel în mod eronat a apreciat că elementele factuale invocate au vizat cronologia și modul de efectuare a procedurii de executare silită a imobilului, care puteau fi susținute doar în cadrul contestației la executare, nu și în cadrul acțiunii de drept comun.

Pornind de la această afirmație, recurenta a relevat că la scurt timp după demararea executării silite împotriva sa a suferit o decepție ce a avut consecințe grave asupra sănătății, astfel că a fost împiedicată în mod obiectiv să înțeleagă și să acționeze conform legii în vederea supunerii controlului de legalitate a actelor de executare silită.

În continuare, a prezentat aspecte legate de înțelegerea licitatoarelor cu scopul de a denatura prețul de adjudecare pentru ca în final imobilul să fie adjudecat pentru prețul de numai 280.000 RON, în ciuda faptului că valoarea minimă a imobilului teren și construcție, raportat la grila notarială din 2016, era 134.250 euro, echivalentul sumei de 590.700 RON.

Potrivit recurentei, în ce privește motivul de nulitate absolută determinat de cauza ilicită și imorală a actului de adjudecare, a evidențiat aspecte legate de adjudecatarul imobilului, concluzionând că acesta a urmărit să obțină imobilul adjudecat la un preț speculativ.

A mai arătat că la 19.02.2016, când a fost organizată licitația a avut loc o fraudă la lege, în sensul eludării regulilor de executare silită prevăzute la art. 842-847 C. proc. civ., întrucât printr-o serie de acțiuni concertate s-a urmărit denaturarea prețului de adjudecare a imobilului, între cei doi licitatori existând o înțelegere anterioară.

Conchizând, a arătat că la momentul adjudecării imobilului formulase deja o contestație la executare în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E. și o contestație în anulare, iar litigiile erau notate în Cartea Funciară a imobilului, astfel că erau cunoscute și opozabile adjudecatarei, apreciind că aceasta a fost de rea-credință.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 04.03.2022 intimata-pârâtă D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la excepția tardivității recursului, văzând și dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va socoti recursul ca fiind formulat în termen, având în vedere că din analiza înscrisurilor de la dosar nu rezultă cu exactitate data comunicării deciziei din apel de către agentul poștal, aceasta fiind ilizibilă și nici data declarării recursului, dat fiind faptul că pe plicul prin care a fost înaintat recursul sunt aplicate mai multe ștampile, cu date diferite, din care una este ilizibilă.

Examinând excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Demersul judiciar urmărește, pe calea acțiunii în anulare, constatarea nulității absolute a actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., pentru cauză ilicită și preț derizoriu și, în consecință, radierea din Cartea Funciară x Oradea a înscrierii efectuate în temeiul actului de adjudecare și restabilirea situației anterioare.

Reținând că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune în ce privește cazul de nulitate vizând prețul derizoriu al actului de adjudecare nr. 37/16.03.2016, emis în dosarul nr. x/2014 al B.E.J. E., prima instanță l-a respins ca fiind prescris și, totodată, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cazul de nulitate privind cauza ilicită a aceluiași act de adjudecare și, ca neîntemeiată, acțiunea.

Sentința astfel pronunțată a fost păstrată în apel, prin decizia care formează obiect al recursului de față, întemeiat în drept pe ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Niciuna dintre criticile expuse în memoriul de recurs nu este de nelegalitate.

Astfel, recurenta a prezentat aspecte de ordin general susținând că eronat a reținut instanța de apel că argumentele invocate au vizat situația de fapt cu privire la cronologia și modul în care s-a desfășurat procedura de executare silită în cadrul dosarului nr. x/2014 al B.E.J. E., la starea de sănătate a recurentei și imposibilitatea în care s-a aflat la momentul vânzării imobilului la licitație; a mai afirmat despre înțelegerea licitatoarelor cu scopul de a denatura prețul de adjudecare, imobilul fiind adjudecat pentru suma de numai 280.000 RON, deși valoarea minimă a acestuia, raportat la grila notarială din 2016, era de 590.700 RON, subliniind nulitatea absolută determinată de cauza ilicită și imorală a actului de adjudecare și existența litigiilor notate în Cartea Funciară, precum și reaua-credință a intimatei D..

Aceste afirmații, prezentate de recurentă drept motive de recurs, nu constituie critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestită cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. Aceasta este situația în speță, deoarece afirmațiile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-pârâte D., în baza art. 451, 452 și 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 5.885,74 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 399/C/2021-A din 4 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă D. a sumei de 5.885,74 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.