ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă la 09.09.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Regia Publică Locală - Ocolul Silvic Ghimeș-Făget, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la modificarea fișei postului nr. 7178/14.12.2020, în sensul eliminării de la pagina 1, pct. III - Relații, a prevederii conform căreia, șeful de ocol "este subordonat conducerii Consiliului de Administrație", iar în subsidiar, să se precizeze în ce constă raportul de subordonare față de Consiliul de Administrație, respectiv care dintre atribuțiile șefului de ocol se subscriu raportului de subordonare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1266/25.11.2021, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, evocând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 269 din Codul muncii, a reținut că cererile având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Constatând că atât domiciliul, cât și locul de muncă ale reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Bacău, a declinat competența în favoarea acestuia, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 02.02.2022.
Prin sentința civilă nr. 289/08.04.2022, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, a evocat considerentele din decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că instanța de trimitere a ignorat art. 130 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că excepția necompetenței de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare ori la primul termen la care părțile au fost citate, având în vedere că a invocat-o din oficiu.
Notând că în cauză competența este de ordine privată, a apreciat că reclamantul, în lipsa opoziției pârâtului, are posibilitatea să sesizeze Tribunalul Harghita, pe raza căruia își are reședința, de altfel, în raport cu art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.04.2022.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:
Reclamantul a învestit instanța de judecată cu soluționarea unui conflict de muncă, iar pentru stabilirea competenței teritoriale sunt relevante dispozițiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Articolul 269 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii", iar alin. (2) din același articol statuează că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Așadar, în lumina dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.., aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant.
Necompetența este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., întrucât normele care reglementează competența sunt norme imperative, de la care părțile nu pot deroga, astfel că în mod legal Tribunalul Harghita a invocat excepția de necompetență teritorială.
Având în vedere că atât domiciliul, cât și locul de muncă ale reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Bacău, raportat la textele de lege mai sus citate, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2022.