ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2022

HOTĂRÂRE

15.12.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă la 9 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ și TRIBUNALUL HARGHITA au solicitat:

1) Obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul ce ar fi trebuit să includă creșterile prevăzute de O.G. nr. 9/2005 și O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, în care sunt cuprinse inclusiv creșterile salariale aduse de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2020) și intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015);

2) Actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și aplicarea dobânzii legale, justificate pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate și până la plata efectivă a acestor sume.

În fapt, reclamanții arată că în perioada vizată prin acțiune au avut calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Gheorgheni.

Tribunalul Harghita, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 196 din 25 februarie 2021 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă, complete specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reținând incidența prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 și art. 127 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) din C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, coroborate ce cele ale art. 129 alin. (3) și art. 132 alin. (1) și (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Bacău, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, la data de 12 aprilie 2021.

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 826/2022 din 5 octombrie 2022 a admis excepția de necompetență a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita, reținând incidența dispozițiilor de drept comun cuprinse în art. 269 din Codul muncii și, respectiv art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Harghita s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 noiembrie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanții A., B., C., având calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Gheorgheni, îndeplinind funcția de aprod, agent procedural și de șofer, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Harghita a fost învestit cu soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții care vizează acordarea unor diferențe salariale pretins cuvenite, context ce vizează existența unui litigiu de muncă.

Potrivit Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, art. 3 alin. (4) prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".

Conform Legii nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, la art. 127 - competența facultativă, prevede:

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza in care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Aceste dispoziții legale se referă exclusiv categoriilor de angajați enumerate care își desfășoară activitatea la data sesizării cererii de chemare în judecată, acest aspect rezultând din practica Înaltei Curți care, pronunțând Decizia nr. 7 în dosarul nr. x/2016, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că: sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Având în vedere că, reclamanții fac parte din personalul conex al Judecătoriei Gheorgheni, ocupând funcții de aprod, agent procedural și, respectiv de șofer, categorie de salariați care este distinctă de categoria grefierilor, cele două categorii de salariați având drepturi și obligații de serviciu diferite, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., aplicabile doar categoriei de salariați a grefierilor supuși anumitor reguli menite a asigura imparțialitatea instanței.

În raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Harghita și-a declinat în mod eronat competența, în cauză fiind operante normele de competență absolută și exclusivă de la art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu cele de la art. 208 și 201 din Legea nr. 62/2011, iar nu competența facultativă/alternativă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.