ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1102/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursulului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la data de 21.04.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și administrator special C. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Administrației Bazinale de Apă Prut Bârlad Iași (Fostă Direcția de Ape Prut Iași), Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, prin Prim Procuror, Guvernul României, prin Prim Ministru, solicitând obligarea pârâtei Administrația Bazinală de Apă Prut Bârlad Iași la plata următoarelor sume de bani: a) 4.500.000 RON, reprezentând prejudiciul adus societății prin lipsa de folosință a acumulării de ape Tungujei, jud. Vaslui, respectiv pentru nerealizarea a două cicluri de producție în perioada 1.06.2007 - 27.02.2009, activitate de piscicultură intensivă în sistem furajat, din culpa exclusivă a pârâtei; b) 8.059.448 RON - reprezentând prejudiciul adus societății reclamante prin lipsa de folosință a acumulării Pârcovaci jud. lași în perioada 27.02.2009 - 27.02.2019, respectiv pentru nerealizarea a 10 cicluri de producție cât și a profitului ce urma a fi realizat în urma desfășurării activității de pescuit sportiv.

Prin încheierea din 21.12.2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 25 din 2 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă s-a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale a secției a II-a Civilă a Tribunalului Botoșani, invocată de către reclamanta S.C. A. S.R.L.; s-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a cauzei formulată de pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad; s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare; s-a respins, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin Prim Procuror, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin întâmpinare; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad prin întâmpinare; s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad prin întâmpinare; s-a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad, județul Iași.

SC A. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar B., a formulat apel împotriva încheierii de ședință din 21.12.2020 și împotriva sentinței civile nr. 25 din 2 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Botoșani.

Prin decizia nr. 205 din 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/40/220/a2, s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar B., împotriva încheierii de ședință din 21.12.2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 302 din 22 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar B., în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ PRUT BÂRLAD, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA IAȘI, PRIN PRIM PROCUROR și GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.

Împotriva acestei decizii S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar B., a declarat recurs.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a analizat tipul și forma răspunderii incidente în cauză, ci a reținut, fără o analiză critică, soluția instanței de fond, deși prin cererea de apel s-a arătat că este o situație clasică de răspundere civilă delictuală.

Totodată, arată că Ordonanța de clasare din 20.04.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași este o probă ce confirmă îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale din partea intimatei Administrația Bazinală de Apă Prut Bârlad, vinovată de săvârșirea faptei ilicite, constând în infracțiune de înșelăciune.

Astfel, recurenta susține că în cazul răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție curge de la data când aceștia au cunoscut sau trebuiau să cunoască paguba și cine răspunde de ea, dar numai după data constatării și stabilirii existenței unei răspunderi civile delictuale cu privire la pagubă și cine răspunde de aceasta. În continuare, arată că paguba, respectiv cine răspunde de ea are ca bază factuală doar contractul de concesiune nr. x/2007 și actul adițional nr. x/2009 care au fost cunoscute de către S.C. A. S.R.L. la data finalizării cercetărilor penale și comunicate acesteia prin Ordonanța de clasare la 14.06.2017, dată de la care curge termenul general de prescripție de 3 ani, termen care potrivit art. 1394 C. civ. se împlinește la 14.06.2022.

De asemenea, recurenta-reclamantă susține că ambele instanțe, de fond și apel, s-au raportat în mod greșit la termenul general de prescripție de 3 ani, în condițiile invocării prin cererea de chemare în judecată a unor motive de nulitate absolută cu privire la contractul de concesiune nr. x/2007 și actul adițional nr. x/2009, sens în care, recurenta consideră că dreptul la acțiune este imprescriptibil.

În opinia recurentei, nu i se poate opune nici împrejurarea că prin acțiunea civilă din 20.05.2010, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. x/2006 încheiat între Administrația Bazinală de Apă Prut Bârlad și Societatea S.C. D. S.R.L. Vaslui, ar fi cunoscut paguba și cine răspunde de ea. Astfel, recurenta consideră că în cauza de față se poate vorbi de existența unei pagube reale, doar prin raportare la contractul de concesiune nr. x/2007, care reprezintă izvorul drepturilor și obligațiilor părților contractante și numai după pronunțarea Ordonanței din 20.04.2017 din dosarul nr. x/2014.

Totodată, autoarea recursului susține că nu a fost prejudiciată ca urmare a contractului de închiriere nr. x/2006 a cărei nulitate absolută a solicitat-o a se constata în dosarul nr. x/2010 pentru a se susține că a cunoscut paguba la acel moment și cine răspunde de ea. Or, arată în continuare recurenta, S.C. A. S.R.L. a fost prejudiciată ca urmare a încheierii contractului de concesiune nr. x/2007 și a actului adițional nr. x/2009.

Recurenta mai susține că instanța de apel în mod greșit nu a ținut cont de punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, cu ocazia soluționării petiției nr. x/2021 prin care s-a arătat că exercițiul acțiunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracțiunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, iar intervenirea prescripției penale, nu înlătură tragerea la răspundere civilă a făptuitorului pentru prejudiciile de natură civilă.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Administrația Bazinală de Apă Prut Bârlad a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă va respinge excepția nulității recursului, constatându-se că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate cu privire la încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că deși recurenta-reclamantă face referire la dispozițiile legale prevăzute de Noul C. civ. cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în raport de prevederile art. 6 alin. (4) și art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., conform cărora prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale ce le-au instituit.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Criticile referitoare la soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu vor fi însușite de Înalta Curte deoarece instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, în conformitate cu care:

"Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea."

Aplicând prevederile art. 3 și art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 la situația de fapt, instanța de apel a constatat că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data formulării cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, prin care s-a solicitat anularea contractului de închiriere nr. x/2006, termen care s-a împlinit anterior depunerii plângerii penale ce a făcut obiectul dosarului nr. x P/2014, respectiv la 25.11.2013, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul pe acest aspect.

Astfel cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, prescripția extinctivă se întemeiază pe culpa titularului unui drept subiectiv care neglijează exercițiul acestuia înăuntrul termenului legal, având caracter de sancțiune, sens în care Înalta Curte reține că în mod legal a constatat instanța de apel că în ceea ce privește cunoașterea întinderii pagubei, dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 se referă la cunoașterea existenței unei pagube și a celui responsabil de producerea ei, și nu cuantumul exact al acesteia care ar fi fost cunoscut în urma comunicării Ordonanței penale.

Totodată, critica prin care recurenta-reclamantă susține că ambele instanțe, de fond și apel, s-au raportat în mod greșit la termenul general de prescripție de 3 ani, în condițiile invocării prin cererea de chemare în judecată a unor motive de nulitate absolută cu privire la contractul de concesiune nr. x/2007 și actul adițional nr. x/2009, sens în care dreptul la acțiune ar fi imprescriptibil, este invocată omisso medio, direct prin cererea de recurs, nefăcând obiectul susținerilor din cadrul cererii de apel, prin care a invocat aspecte privind întreruperea cursului prescripției. Prin urmare, în raport de prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor", această critică nu va fi analizată.

Referitor la criticile recurentei prin care susține că instanța de apel în mod greșit nu a ținut cont de punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, cu ocazia soluționării petiției nr. x/2021, prin care s-a arătat că exercițiul acțiunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracțiunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, Înalta Curte constată că nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, în realitate, recurenta își manifestă nemulțumirea față de situația de fapt reținută de instanța de apel, în urma analizării probatoriului administrat.

Totodată, cu privire la susținerile prin care se arată că instanța de apel nu a analizat tipul și forma răspunderii incidente în cauză, ci a reținut, fără o analiză critică, soluția instanței de fond, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel. Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului și stabilirii situației de fapt.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că în această etapă procesuală, criticile expuse de recurenta-reclamantă cu privire la modul în care instanța de apel a analizat probele referitoare la situația de fapt stabilită de aceasta, nu pot forma suportul unei analize, deoarece aspectele pe care le invocă recurenta reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța, întrucât dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și lichidator judiciar B.. împotriva deciziei nr. 302 din 22 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și lichidator judiciar B.. împotriva deciziei nr. 302 din 22 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2022.