Decizia nr. 2629/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 874/2019 a Tribunalului Iași

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 31 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "B." și prin administrator special C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad, obligarea acesteia la plata sumei de 4.500.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producție pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009; a sumei de 8.059.448 RON, constând în contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producție pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019; a sumei de 61.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în procesele purtate cu pârâta, prin care s-a urmărit constatarea nulității absolute a contractului nr. x/2006, a tranzacției din 07.05.2009 și a actului adițional nr. x/2009 la contractul nr. x/2007.

Hotărârea Tribunalului Iași Prin sentința nr. 874 din 12 iunie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins, pentru existența autorității de lucru judecat, capetele de cerere formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. și prin administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producție pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009 și a prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producție pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019, pe temeiul răspunderii civile contractuale. A respins, ca prescrisă, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producție pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009, respectiv a prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producție pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019, prejudicii izvorând din angajarea răspunderii civile delictuale. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la plata, către reclamantă, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2009, nr. y/2010, nr. z/2012 și nr. 3306/245/2013. A respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2009, nr. y/2010, nr. z/2012 și nr. 3306/245/2013. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata, către reclamantă, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2013*, nr. 949/45/2016, nr. 951/45/2016 și nr. 362/99/2016. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2013*, nr. 949/45/2016, nr. 951/45/2016 și nr. 362/99/2016.

Decizia Curții de Apel Iași, secția civilă Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a dispus citarea apelantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., cu mențiunea de a preciza dacă își însușește apelul formulat în cauză și dacă este de acord cu cererea privind renunțarea la judecarea cererii de apel, formulată de administratorul special. A pus în vedere administratorului special al apelantei-reclamante să înainteze la dosar, în scris, cererea de renunțare la judecata apelului. Prin încheierea din 4 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a amânat pronunțarea la 16 decembrie 2019. Prin decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentant al S.C. A. S.R.L.. A luat act de renunțarea la judecata apelului formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., cerere însușită de administratorul judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 874 din 12 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. Prin încheierea din 6 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale și a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, în sensul menționării că se "Ia act de cererea de renunțare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. E. S.R.L., - prin administrator special C., cerere însușită de administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., D. împotriva sentinței civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă", în loc de: "Ia act de cererea de renunțare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., cerere însușită de secția I civilă administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., D. împotriva sentinței civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunțată de Tribunalul Iași", cum în mod greșit s-a consemnat. Prin încheierea din 24 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special. A dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunțate în același dosar, în sensul că dispozițiile instanței s-au referit la "renunțare", nu "la renunțare la judecarea apelului", cum eronat s-a consemnat. Prin încheierea din 25 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis, în parte, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special. A îndreptat eroarea materială din cuprinsul încheierii din 4 decembrie 2019 pronunțate în același dosar, în sensul că cererea depusă în scris de administratorul special, precum și susținerile acestuia din timpul ședinței de judecată privesc "renunțarea la judecată", iar nu "renunțarea la judecarea apelului." A respins cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de S.C. A. S.R.L., prin administrator special, cu privire la decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Prin decizia nr. 163 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, cu privire la decizia civilă nr. 756 din 16 decembrie 2019. A respins, ca tardivă, cererea de completare a dispozitivului deciziei acestei decizii.

Recursurile Împotriva încheierilor din 27 noiembrie 2019 și 4 decembrie 2020, precum și a deciziilor nr. 756 din 16 decembrie 2019 și nr. 163 din 27 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs, criticând hotărârile pentru nelegalitate. 4.1 În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Iași, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a susținut că în această încheiere s-a menționat că s-a solicitat ca administratorul său judiciar să indice dacă își însușește cererea de apel și dacă este de acord cu cererea de renunțare la judecata apelului, precum și să înainteze cererea de renunțare la judecata apelului. A menționat că nu i s-a solicitat acordul de renunțare sau depunerea unei cereri cu privire la renunțarea la acțiunea civilă. A afirmat că, în calitatea sa de reclamantă, și-a exprimat voința în mod clar și necondiționat, de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinței nr. 874 din 12 iunie 2019, iar nu renunțarea la judecata apelului, fiind încălcate astfel de către instanța de apel dispozițiile de procedură anterior indicate. 4.2. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva încheierii din 4 decembrie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a arătat că, la termenul la care a fost pronunțată încheierea, a depus cerere de renunțare la judecată, conform art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinței nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, iar nu de renunțare la judecata apelului, astfel încât instanța de apel a dat o calificare greșită cererii sale. 4.3. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, a susținut că, prin încheierea din 27 noiembrie 2019, i s-a solicitat administratorului său judiciar să arate dacă își însușește cererea de apel și dacă este de acord cu cererea de renunțare la judecata apelului, deși o atare cerere nu exista la dosar, precum și să înainteze cerere de renunțare la judecata apelului, în loc să i se ceară acordul și să depună cererea de renunțare la acțiunea civilă. A susținut, de asemenea, că, la termenul din 4 decembrie 2019, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecată, conform art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinței nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, iar nu renunțarea la judecata apelului, astfel cum eronat s-a consemnat în încheierea de la aceeași dată și în decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019. A afirmat că instanța nu a luat în considerare precizările și înscrisurile depuse de reclamantă la 9 decembrie 2019 și, deși a avut în vedere prevederile art. 406 C. proc. civ., nu a dispus anularea sentinței civile nr. 874 din 12 iunie 2019, astfel cum prevede alin. (5) al articolului menționat. A arătat că, în calitate de reclamantă, și-a exprimat voința în mod clar și necondiționat, în sensul de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinței nr. 874 din 12 iunie 2019, iar nu renunțarea la judecata apelului, astfel încât au fost încălcate dispozițiile C. proc. civ. anterior menționate. 4.4. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei nr. 163 din 27 mai 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a arătat că termenul de 30 de zile de formulare a cererii de îndreptare și completare a dispozitivului deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019 a fost respectat, fiind calculat de la data primirii încheierilor din 24 februarie 2020 și 25 februarie 2020. Sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, consideră recurenta că instanța de judecată era obligată să aplice prevederile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. și să anuleze sentința instanței de fond, chiar dacă a fost formulat recurs împotriva deciziei. 4.

În cuprinsul memoriului recursului incident formulat împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Ape Prut - Bârlad, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a susținut că cererea formulată de administratorul special al reclamantei, în numele acesteia, nu poate fi încadrată, strict și limitativ, în spectrul acțiunilor reglementate de art. 84 și art. 117-112 din Legea nr. 85/2014, acesta neavând calitatea de reprezentant al societății aflate în insolvență, situație în care, în prezentul litigiu, este necesar un mandat din partea administratorului judiciar. A afirmat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că administratorul judiciar D. și-a însușit demersul procesual al administratorului special considerând în mod eronat că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a rămas fără obiect, în condițiile în care administratorul judiciar a arătat că nu își însușește cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunțarea la judecata cererii de apel. Consideră recurenta că în acest caz, instanța a dat o rezolvare greșită excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului special și trebuia să ia act de renunțarea la judecata apelului, astfel cum a fost formulată de administratorul judiciar. 5. Întâmpinările și răspunsurile la întâmpinări Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Ape Prut-Bârlad a invocat excepția netimbrării recursurilor declarate de reclamantă și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al S.C. A. S.R.L. a administratorului special. Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare. Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă, prin administrator special C. și administrator judiciar D., a susținut că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., menționând că recursul incident este admisibil doar dacă duce la o soluționare pe fond a cauzei.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reținut că recursurile sunt admisibile în principiu. Prin încheierea din camera de consiliu din 30 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, pentru considerentele inserate în cuprinsul acestei încheieri, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursurile, stabilindu-se termen pentru soluționarea acestora la 25 noiembrie 2021.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor. Examinând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, a deciziei nr. 163 din 27 mai 2020 privind completarea deciziei nr. 756/2019 și a încheierilor privind solicitările de îndreptare a erorilor materiale din 4 decembrie 2019 și din 27 noiembrie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Iași, secția civilă, se constată că acesta a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Analizând criticile expuse în cadrul memoriului de recurs se constată că, în esență, recurenta reclamantă critică modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 406 alin. (1) si 5 din C. proc. civ. și calificarea greșită din cuprinsul considerentelor hotărârilor atacate a cererii formulate de administratorul special al apelantei-reclamante de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată ca fiind cerere de renunțare la calea de atac a apelului. Aceste motive de recurs sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat în mod formal, fără a fi argumentat juridic de către recurentă. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că împotriva sentinței civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunțată de Tribunalul Iași (soluția instanței de fond fiind expusă la punctul 2 al considerentelor prezentei decizii), a formulat apel S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C.. Conform încheierii de ședință din data de 27.11.2019, Curtea de apel constatând că prezentul litigiu se află la primul termen de judecată în calea de atac a apelului, în ședință publică, cererea de apel fiind formulată în termen, prin administrator special al S.C. A. S.R.L., C., că cererea de chemare în judecată a fost formulată atât prin administrator special C., cât și prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a S.C. A. S.R.L., în promovarea cererii de apel. Administratorul special al apelantei S.C. A. S.R.L., domnul C. a invocat oral, în ședință publică dispozițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., referitoare la renunțarea la judecată, arătând că nu i-a fost ridicat dreptul de administrare și solicitând ca instanța să rețină cauza în pronunțare, cu amânarea pronunțării, perioadă în care se obligă să depună la dosar dovezi în susținerea faptului că nu i-a fost ridicat dreptul de administrare și în susținerea faptului că și administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L. își însușește cererea de apel. Instanța de apel a acordat un nou termen de judecată, menționând în cadrul încheierii atacate motivele amânării și anume: pentru a se cita apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., cu mențiunea de a se preciza dacă administratorul judiciar al debitoarei își însușește apelul formulat în prezenta cauză și dacă este de acord cu renunțarea la judecarea cererii de apel, cerere formulată de către administratorul special al debitoarei S.C. A. S.R.L. și pentru ca administratorul special al apelantei S.C. A. S.R.L. să înainteze la dosarul cauzei, în scris, cererea de renunțare la judecarea apelului. Înalta Curte, analizând temeiurile invocate în cadrul cererii formulate de apelanta reclamantă prin administrator special în fața Curții de Apel constată însă că acestea vizează cererea de renunțare la judecata acțiunii introductive și nu la judecarea cererii de apel. Astfel, potrivit art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. Cu toate acestea, instanța de apel a calificat cererea formulată de administratorul special al reclamantei ca fiind o cerere de renunțare la calea de atac declarată deja, schimbând temeiul cererii acestuia cu cel de la art. 463 C. proc. civ. referitoare la achiesarea la hotărâre, noțiune definită ca fiind renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. Este adevărat că, ulterior pronunțării soluției în cauză, prin încheierea din data de 24 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunțate în același dosar, în sensul că dispozițiile instanței s-au referit la "renunțare", nu "la renunțare la judecarea apelului", cum eronat s-a consemnat, dar calificarea greșită a cererii formulate și-a produs deja efectele în stabilirea cadrului procesual și a naturii cauzei cererilor cu care fusese învestită instanța de apel. Astfel, prin aceeași încheiere, apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., a fost citată cu mențiunea de a preciza dacă administratorul judiciar al debitoarei își însușește apelul formulat în prezenta cauză și dacă este de acord cu renunțarea la judecarea cererii de apel, cerere formulată de către administratorul special al debitoarei S.C. A. S.R.L.. Răspunsul acestuia exprimat prin adresa din 02.12.2019 emisă de administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., în sensul că este de acord cu renunțarea la judecarea cererii de apel este consecința solicitării eronate și calificării greșite de către instanța de apel a cererii administratorului special de renunțare la cererea de chemare în judecată. Pe cale de consecință, fiind întrunite dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat împotriva acestei încheieri care a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ. și art. 22 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii. Ca atare se impune casarea acestei încheieri, precum și a actelor de procedură subsecvente care sunt consecința calificării greșite a cererii de renunțare formulată de apelanta reclamantă. Astfel, prin încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2019, instanța de apel a luat act că pentru acest termen de judecată s-a pus în vedere administratorului special al apelantei S.C. A. S.R.L. să înainteze la dosarul cauzei, în scris, cererea de renunțare la judecarea apelului, că apelanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. înaintează la dosarul cauzei, în scris, cerere de renunțare la judecarea apelului, la concluziile finale ale acestuia consemnându-se că solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecarea cererii de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ. Prin încheierea din 25 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis, în parte, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, îndreptând eroarea materială din cuprinsul încheierii din 4 decembrie 2019 pronunțate în același dosar, în sensul că cererea depusă în scris de administratorul special, precum și susținerile acestuia din timpul ședinței de judecată privesc "renunțarea la judecată", iar nu "renunțarea la judecarea apelului." Așa cum s-a arătat anterior, efectele acestei calificări eronate a cererilor cu care a fost învestită instanța de apel s-au produs deja, în sensul că administratorul judiciar a fost solicitat a-și exprima punctul de vedere cu privire la o altă cerere, aceea de renunțare la calea de atac a apelului care avea drept consecință păstrarea sentinței civile nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iași (ce era nefavorabilă reclamantei) și nu la aceea de renunțare la cererea de chemare în judecată însăși, care dă posibilitatea ca partea adversă să nu se mai poată prevala de autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței de fond care ar fi urmat să fie anulată conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ. Consecința interpretării eronate a temeiului juridic al cererii de renunțare a fost acela că, prin Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019 s-a luat act de cererea de renunțare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., deși administratorul special nu formulase o asemenea cerere, iar administratorul judiciar, la solicitarea instanței, și-a exprimat acordul asupra unei cereri de renunțare la apel care nu exista. Ca atare, s-a făcut în mod greșit aplicarea art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ. ce vizau renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată și care, în condițiile în care cererea de renunțare la acțiunea dedusă judecății îndeplinea condițiile de fond și de formă, ar fi impus admiterea apelului și anularea formală a sentinței atacate, cu consecința consemnării manifestării de voință a părții, de a renunța la cererea de chemare în judecată. Deși prin încheierile de ședință din 24 februarie 2020 și 25 februarie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, admițând cererile privind îndreptarea erorii materiale a recunoscut că cererea depusă în scris de administratorul special, precum și susținerile acestuia din timpul ședinței de judecată privesc "renunțarea la judecată", iar nu "renunțarea la judecarea apelului", în cadrul considerentelor deciziei atacate anterior menționate s-a analizat o cerere de renunțare la judecarea apelului a administratorului special C. al S.C. A. S.R.L. care nu exista la dosar. Aceste mențiuni sunt neconforme cu realitatea din dosar (neexistând o cerere de renunțare la calea de atac a apelului) și contradictorii (în încheierea de amînare a pronunțării din data de 4.12.2019 ce face parte integrantă din decizia atacată nr. 756 din 16 decembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 25 februarie 2020 consemnându-se că cererea viza "renunțarea la judecată", iar nu "renunțarea la judecarea apelului"). Pe cale de consecință, fiind incidente art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune a fi admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, a încheierii din 4 decembrie 2019 și a încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, dar și a deciziei nr. 163 din 27 mai 2020, ce viza completarea deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, casată în întregime prin prezenta hotărâre, astfel încât controlul judiciar asupra acesteia nu mai poate fi efectuat. Referitor la recursul incident declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., apreciindu-se că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al S.C. A. S.R.L. în formularea cererii de apel, invocată din oficiu de către Curtea de apel Iași conform încheierii din data de 27.11.2019. Recurenta susține în esență că cererea formulată de administratorul special al reclamantei, în numele acesteia, nu poate fi încadrată, strict și limitativ, în spectrul acțiunilor reglementate de art. 84 și art. 117-112 din Legea nr. 85/2014, acesta neavând calitatea de reprezentant al societății aflate în insolvență, situație în care, în prezentul litigiu, este necesar un mandat din partea administratorului judiciar, care însă a arătat că nu își însușește cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunțarea la judecata cererii de apel. Înalta Curte reține că, așa cum s-a arătat anterior, greșita calificare de către instanța de apel a renunțării la judecarea cererii de chemare în judecată ca fiind cerere de renunțare la calea de atac a apelului a avut drept consecință producerea unei confuzii asupra cadrului procesual și naturii cererilor deduse judecății care a produs o vătămare părților, vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea actelor de procedură viciate. Astfel, instanța de recurs, distinct de susținerile privind existența sau nu a calității de reprezentant a administratorului special, constată că administratorul judiciar căruia i s-a transmis adresa instanței ce conținea solicitări și informații străine de cererile formulate în dosar, a arătat că nu își însușește cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunțarea la judecata cererii de apel, afirmație care prin ea însăși este contradictorie și se impunea a fi clarificată, pentru a se identifica intenția reală a părților. Pe de altă parte, fără a mai verifica dacă administratorul special avea dreptul de a formula calea de atac (respectiv dacă în baza unor temeiuri legale sau convenționale avea drept de reprezentare a societății reclamante) sau dacă avea mandat cu privire la formularea cererii de apel împotriva sentinței civile nr. 874 din 12.06.2019, Curtea de apel Iași a luat act că administratorul special a formulat cererea de apel, ulterior solicitând să se ia act de renunțare la judecarea cererii de apel, iar prin adresa din 02.12.2019 administratorul judiciar a arătat că este de acord cu renunțarea la judecarea cererii de apel. În atare condiții, având în vedere că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L. administratorul judiciar D. își însușește demersul procesual al administratorului special, arătând că este de acord cu renunțarea la judecarea cererii de apel, Curtea a apreciat că excepția a rămas fără obiect și se impune respingerea acesteia. Or, așa cum s-a arătat anterior, contrar susținerilor instanței de apel, din răspunsul administratorului judiciar rezulta că acesta nu își însușește cererea de apel a administratorului special, mențiunea din cuprinsul hotărârii în sensul că administratorul judiciar își însușește demersul procesual al administratorului special de a formula calea de atac, fiind străină cauzei. Respingând excepția ca rămasă fără obiect, fără a stabili intenția reală a administratorului judiciar și, independent de aceasta, fără a analiza dacă dispozițiile din Legea nr. 85/2014 ce stabilesc atribuțiile administratorului special și acțiunile ce pot fi promovate de acesta sau actele emise în cadrul procedurii insolvenței reclamantei (cum ar fi Procesul-verbal AGA nr. 1078/11.10.2017 aflat la dosar) permiteau acestuia de a formula cererea de apel fără încuviințarea administratorului judiciar, instanța de apel nu a stabilit cadrul procesual și nici dacă a fost învestită legal cu cererea de apel asupra căreia urma a se pronunța. Respingând ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant, fără a mai intra în analiza acesteia, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și art. 248 C. proc. civ., astfel încât se constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât se impune admiterea și a recursului incident declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad. Față de soluția pronunțată prin prezenta decizie, care a sancționat neanalizarea în concret a excepției anterior menționată, urmează a nu mai fi supuse controlului judiciar criticile încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la incidența normelor din Legea nr. 85/2015, urmând ca acestea să fie avute în vedere de instanța de trimitere cu ocazia examinării îndeplinirii condițiilor impuse administratorului special pentru a dobândi calitatea de reprezentant al reclamantei în declararea căii de atac a apelului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză, făcând aplicarea art. 497 C. proc. civ., va casa hotărârile atacate și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, în analiza excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar de a declara calea de atac va stabili dacă este învestită legal cu o cerere de apel a reclamantei, având în vedere că administratorul special este persoana care, alături de administratorul judiciar a formulat cererea de chemare în judecată. De asemenea va verifica, dacă există sau nu mandat din partea reprezentantului legal al societății reclamante aflate în procedura specială a insolvenței și, în caz negativ, dacă prin raportare la atribuțiile concrete ale administratorului special - ce derivă din Legea nr. 85/2015 ce stabilesc atribuțiile administratorului special și cererile ce pot fi promovate de acesta fără încuviințarea administratorului judiciar sau actele emise în cadrul procedurii insolvenței reclamantei, acesta avea calitatea de reprezentant al reclamantei, calitate care să îi confere dreptul să declare apel. În măsura în care va constata că este legal învestită cu cererea de apel, instanța învestită cu rejudecarea pricinii va da calificarea exactă a cererii de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, formulată de reclamantă și va analiza dacă sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cele ale art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., pentru a se lua act de manifestarea de voință a apelantei. Cu ocazia rejudecării, în măsura în care se va impune, vor fi analizate și celelalte susțineri ale recurenților care nu au putut fi verificate de instanța de recurs în lipsa unei corecte și complete stabiliri de către instanța anterioară a obiectului cererilor deduse judecații, temeiurilor invocate și textelor legale incidente.