ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1395/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Banat a chemat în judecată A. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 1.188.900,42 RON din care 964.083.23 RON reprezentând paguba efectivă produsă reclamantei, ca urmare a executării defectuoase a contractului de lucrări nr. x din 14 februarie 2008, iar 224.817,19 RON reprezintă foloasele nerealizate aferente ca urmare a aprobării unei plăți nelegale către pârâtă.

Tribunalul București, prin încheierea de ședință din 26 februarie 2016, a constatat suspendată de drept judecata cauzei, reținând din informațiile furnizate că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura insolvenței, conform soluției pronunțate prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 2242 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a încetat judecata cauzei privind pe reclamanta Administrația Bazinală de Apă Banat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator judiciar CI.I. B., în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de apel București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 579/A din 31 martie 2021, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Banat.

Împotriva deciziei nr. 579/A din 31 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Banat a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că situația la data pronunțării sentinței apelate nu ar fi fost identică cu cea de la data când instanța a dispus suspendarea judecății în sensul că, la data când s-a dispus suspendarea judecății, hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței nu ar fi fost definitivă, spre deosebire de data pronunțării sentinței apelate.

Astfel, recurenta a arătat că prin încheierea de ședința din 1 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului S.C. A. S.R.L., însă aceasta era definitivă la 26 februarie 2016, când s-a dispus suspendarea judecații cauzei în litigiul pendinte.

Așadar, s-a solicitat a se reține că, față de temeiul juridic al suspendării judecații cauzei, subzistă motivele care au determinat suspendarea judecății, întrucât S.C. A. S.R.L. se afla încă în procedura insolvenței. Pe cale de consecință, recurenta a considerat că acest motiv este străin de natura cauzei, sens în care în cauza este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 ultima teză din C. proc. civ.

Totodată, recurenta a arătat că, în speță, instanța a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a încălcat dispozițiile tezei I a art. 75 alin. (1) din același act normativ, fapt care determină incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta a arătat că nu se poate reține incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și apreciază că se impune menținerea suspendării judecății cauzei prin raportare la dispozițiile art. 75 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014.

Față de data începerii procesului, în temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; părțile nu au depus punct de vedere.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, s-a admis în principiu recursul și s-a fixat termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Din analiza literală și logico-gramaticală a dispozițiilor art. 75 alin. (1) mai sus enunțate rezultă că în măsura în care deschiderea procedurii de insolvență împotriva unei societăți care are calitatea de pârâtă într-o acțiune prin care un creditor urmărește să își realizeze o creanță asupra sa intervine în timp ce un asemenea proces se află pe rol, judecata trebuie obligatoriu suspendată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii acțiunea judiciară încetează.

Această dispoziție legală imperativă își găsește resortul în caracterul colectiv și concursual al procedurii de insolvență; creditorilor le este interzis nu numai să inițieze noi acțiuni judiciare ori extrajudiciare, pentru a-și realiza creanțele asupra averii debitorului, ci și să le mai continue, dacă erau deja începute, urmând ca valorificarea drepturilor de creanță să aibă loc în cadrul procedurii speciale de insolvență.

Prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva pârâtei din prezenta cauză, ceea ce a avut drept consecință suspendarea cauzei conform art. 75 din legea nr. 85/2014.

Ulterior, ca efect al rămânerii definitive a încheierii anterior menționate, s-a dispus încetarea judecății cauzei, în temeiul alin. (1) ultima teză al art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Întrucât textul anterior menționat prevede că singură condiție pentru a se dispune încetarea judecății este rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, în mod just instanțele de fond au dat eficiență art. 75 din Legea nr. 85/2014; din această perspectivă, hotărârea instanței de apel este legală, iar criticile recurentei care vizează reținerea unui motiv străin de natura pricinii și aplicarea greșită a legii nu au caracter întemeiat, urmând a fi înlăturate.

Față de cele ce preced, constatând că nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația Bazinală de Apă Banat împotriva deciziei nr. 579/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.