ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 06.07.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de apelanta A. S.A., în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Banat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A. S.A. Lugoj.

Prin decizia nr. 293/R din 25 august 2020, Curtea de Apel Timișoara a constatat nul recursul formulat de petenta A. S.A.

Împotriva acestei decizii, la 11 septembrie 2020, a declarat recurs petenta A. S.A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 19 din Ordinul 798/2005, privind interpretarea metodologiei de calcul a penalităților, în sensul de a se arăta în ce măsură, având în vedere tabelul anexă atașat la procesul-verbal, calculul ar fi fost efectuat.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor, la 28 și 29 septembrie 2020.

La 5.10.2020, în termen legal, intimata Administrația Bazinală de Apă Banat a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, excepția nulității recursului. Totodată, în ipoteza respingerii excepțiilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 16.10.2020, iar la 30.12.2020, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei.

La 03.12.2020, intimata Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatele-pârâte prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Așa fiind, instanța supremă constată că, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de A. S.A., a fost soluționată prin încheierea din 6.07.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în cadrul dosarului nr. x/2017, în sensul respingerii ei ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta A. S.A. a formulat recurs, care a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 293/R din 25 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, decizie care formează obiectul recursului de față.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În virtutea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar potrivit tezei finale a alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârea este definitivă de la pronunțare".

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi supusă unei alte căi de atac extraordinare a recursului.

Dispozițiile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, or reclamantul a uzat deja de acest drept, soluția în calea de atac a recursului fiind obținută în mod definitiv prin decizia civilă nr. 293/R din 25 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 499 C. proc. civ., să admită excepția inadmisibilității invocată de cele două intimate-pârâte și să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei civile nr. 293/R din 25 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 293/R din 25 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.