ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală Prut -Bârlad, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la reducerea la cotă a nivelului acumulării B. în vederea extragerii materialului piscicol sau la plata în echivalent a materialului piscicol în valoare de 367.831,02 RON.

Prin sentința civilă nr. 1298/2019 din 10 decembrie 2019, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins apelul formulat și a păstrat sentința atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că decizia atacată nu este motivată pe aspectul respingerii motivului de apel referitor la plata contravalorii materialului piscicol și că este motivată contradictoriu deoarece curtea de apel a reținut că recurenta își invocă propria culpă în vederea obținerii protecției judiciare a unui drept de proprietate.

Autoarea căii de atac susține că în mod greșit a reținut curtea de apel că nu există nicio clauză contractuală prin care intimata-pârâtă să fie obligată la scăderea nivelului de apă pentru pescuitul de recoltă și face trimitere la Capitolul V art. 13-14 și art. 23 din contractul nr. x/2007, precum și la modificările aduse de părți clauzelor acestui contract. Aceeași parte apreciază că intimata-pârâtă dorește preluarea activului în discuție și a puietului care este proprietatea recurentei și menționează că a purtat corespondență cu intimata pe aceste aspecte. Solicită efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea cantității de pește dezvoltat de la data achiziției fiecărei cantități de puiet până la zi și critică respingerea probei cu expertiză de către instanța de fond.

Se invocă și nerespectarea dispozițiilor art. 23 din contractul încheiat între părți, susținându-se că soluționarea litigiilor dintre părți sunt de competența instanței de la sediul operatorului, respectiv a Tribunalului Iași.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inexistența motivelor de nelegalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 3 din același cod, recurenta susține că instanța de apel nu a analizat art. 23 din contractul încheiat între părți atunci când a reținut că instanța competentă să judece pe fond este Tribunalul Vaslui. Aceste afirmații nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare invocat întrucât autoarea căii de atac reiterează cele susținute prin cererea de apel, dar nu dezvoltă critici cu privire la raționamentul și considerentele pe baza cărora curtea de apel a apreciat asupra competenței instanței de fond.

Susținerile recurentei-reclamante cu privire la lipsa motivării sau la existența unei motivări contradictorii nu vor fi analizate deoarece pe această cale partea își exprimă nemulțumirea față de modul în care curtea de apel a soluționat apelul cu care a fost învestită, fără a indica de ce este greșit raționamentul instanței de apel raportat la considerentele hotărârii atacate.

Pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora. Argumentele subsumate de autoarea căii de atac acestui motiv de recurs readuc în discuție situația de fapt, clauzele contractului și corespondența dintre părți, dar nu arată concret ce text de lege s-a încălcat sau a fost greșit aplicat. Nici solicitarea de a se efectua o expertiză nu constituie o critică veritabilă deoarece instanța de recurs nu poate cenzura modul în care curtea de apel a apreciat asupra probatoriului.

Prin cererea de recurs se reiterează, în esență, cele susținute în fața curții de apel, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei, sub aspectul legalității acesteia.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a dezvolta critici care să poată fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2021.