ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 28.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a chemat în judecată pârâții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.935.371,20 RON (882.497 euro), cu titlu de despăgubiri, precum și accesoriile aferente, conform Raportului de inspecție economico-financiara CRR-AIF 985/18.04.2018 și Dispozitiei Obligatorie nr. CRR - AIF 986/18.04.2018, ambele emise de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 245 și ale art. 255 din Codul muncii.

La 14.09.2018 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul obligării fiecărui pârât la plata despăgubirilor solicitate, astfel:

- C. - 594.332,62 RON;

- A. - 775.419,79 RON;

- D. - 503.370,23 RON;

- B. - 575.532,87 RON,

- E. - 655.687,74 RON,

- F. - 433.185,28 RON,

- G. - 145.900,03 RON,

- H. - 136.193,47 RON

- I. - 116.649,18 RON.

- prejudiciul total solicitat acestora fiind.

De asemenea, a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce privește pârâții C., A., D. și B., față de care despăgubirile pretinse sunt în cuantum de 2.448.655,50 RON, având în vedere că au deținut calitatea de membri ai directoratului.

Totodată, a apreciat că întrucât în perioada producerii prejudiciului aceștia au avut încheiat contract de mandat, instanța competentă să judece litigiul era secția a II-a Civilă a Tribunalului Gorj.

Prin încheierea din 12.11.2018, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale funcționale a instanței în ceea ce privește pârâții A., B., C. și D., a disjuns cauza cu privire la aceștia și dispus formarea unui nou dosar, care a fost înaintat spre soluționare secției a II-a Civile din cadrul aceluiași tribunal; a fixat termen de judecată la 10.12.2018 pentru continuarea judecății acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții J., F., G., H. și I..

Dosarul nou format a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub nr. x/2018*.

La 06.02.2019, prin notele depuse la acest dosar, reclamanta a precizat că procedura atragerii răspunderii membrilor directoratului unei societăți pentru prejudiciile aduse acesteia este reglementată de art. 155 și art. 155

1

din Legea nr. 31/1990 și că fapta ilicită derivă din încălcarea de către pârâți a obligațiilor ce decurg din contractele de mandat încheiate, completat cu art. 144

1

și art. 153

2

alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și cu art. 3-5 din O.G. nr. 119/1999.

Prin sentința nr. 95/15.07.2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâți prin întâmpinare și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 355/08.06.2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanta la plata către fiecare dintre intimații A., B. și D. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 144 din Legea nr. 31/1990, deoarece a fost reținută o stare de fapt eronată.

În opinia acesteia, instanța de apel a aplicat în mod greșit norma de drept ce reglementează obligația administratorilor de a lua decizii de afaceri, care să fie benefice societății, în condițiile în care i-a fost creat un prejudiciu în cuantum de 3.935.371,20 RON, ca urmare a încheierii celor două acte adiționale (nr. 1/24.04.2015 și nr. 2/28.04.2015) la contractul nr. x/15.04.2015 și care a fost constatat și prin raportul de inspecție economico-financiară CRR-AIF nr. 986/18.04.2018, emis de A.N.A.F, prin D.G.R.F.P. Craiova.

În continuare, a prezentat situația de fapt, arătând că în urma unei proceduri de achiziție a fost încheiat contractul nr. x/15.04.2015 cu S.C. K. S.A., în calitate de vânzător, în urma căruia recurenta, în calitate de cumpărător, a achiziționat 2.000.000 de certificate CO

2

, la prețul de 6,86 euro/certificat.

De asemenea, a arătat că, ulterior semnării acestui contract, au fost încheiate două acte adiționale, la 24.04.2015 și la 28.04.2015, prin care a fost majorat prețul și cantitatea certificatelor, fără a se identifica circumstanțele care să justifice acceptarea majorării prețului pentru cele 2.000.000 de certificate CO

2

, pârâții fiind răspunzători pentru încheierea actelor păgubitoare pentru societate.

Astfel, a afirmat că instanța a apreciat în mod eronat că majorarea cantității de cumpărare și a prețului de certificate CO

2

de către conducerea societății, prin pârâți, se justifica, în condițiile în care aceasta din urmă trebuia să achiziționeze certificatele în timp pentru a se conforma reglementărilor în domeniu, astfel încât să nu fie penalizată, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 780/2006.

În argumentare, a arătat că această premisă este greșită, întrucât pârâții cunoșteau încă de la 01.01.2015 care era cantitatea de certificate necesară a fi achiziționată până la 30.04.2015, precum și sancțiunile ce ar fi intervenit, în cazul nerespectării cerințelor legale în materie.

Totodată, a susținut că fundamentarea, încheierea și derularea actelor adiționale nr. x și 2 la contractul nr. x/2015 s-au realizat în mod nelegal, generând o serie de consecințe, respectiv angajarea răspunderii financiare a autoarei căii de atac și neasigurarea gestiunii corespunzătoare a fondurilor sale.

Din această perspectivă, recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză putea fi angajată răspunderea membrilor de directorat pentru prejudiciul creat, în temeiul dispozițiilor art. 144

2

, art. 153

2

alin. (6), art. 153

8

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1.530 și art. 1.531 C. civ., art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, pe care le-a evocat.

În drept, autoarea căii de atac a încadrat criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 21.10.2021, intimații-pârâți B., D. și A. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

La 26.11.2021, recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că susținerile recurentei-reclamante nu pot fi circumscrise niciunuia dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ. recurenta-reclamantă și-a exprimat punctul de vedere, în sensul admiterii în principiu a recursului.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, față de mențiunea inserată de factorul poștal pe înscrisul aflat la fila x, potrivit căreia intimatul C. ar fi decedat, Înalta Curte reține că în acest moment procesual, această împrejurare nu este de natură a împiedica examinarea admisibilității în principiu a recursului, având în vedere, pe de o parte, faptul că analiza efectuată sub acest aspect în cadrul procedurii de filtrare se realizează fără citarea părților, iar pe de altă parte, faptul că în cadrul acestei proceduri se verifică, potrivit art. 493 C. proc. civ. numai cerințele extrinseci și intrinseci ale cererii de recurs, precum și cele privind legalitatea și regularitatea declarării căii de atac.

În aceste condiții, verificarea împrejurării privind intervenirea decesului unei părți urmează a fi realizată numai în ipoteza în care recursul va depăși procedura de filtrare și numai după ce părțile vor fi legal citate pentru soluționarea căii de atac în ședință publică.

În continuare, procedând la verificarea recursului, conform art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar în casație nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, autoarea căii de atac și-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din această perspectivă, recurenta a susținut că decizia atacată este dată cu încălcarea prevederilor art. 144

2

, art. 153

2

alin. (6), art. 153

8

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1.530 și art. 1.531 C. civ., art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Analiza motivelor de recurs relevă, însă, că invocarea pretinsei încălcări a dispozițiilor legale enunțate s-a realizat fără a se indica în concret, eroarea de judecată a instanței de prim control judiciar în interpretarea sau aplicarea acestor norme de drept material, nefiind formulate, în realitate, critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, care să poată fi circumscrise motivului de casare invocat, recurenta urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului cererii de chemare în judecată și a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii extraordinare de atac exercitate.

Deși autoarea căii de atac reclamă nerespectarea în apel a prevederilor legale evocate, în motivare, aceasta reiterează într-o manieră identică criticile sale din apel subsumate contextului în care au fost încheiate cele două acte adiționale în litigiu, fără a indica în ce a constat greșeala instanței devolutive și fără a argumenta în ce a constat încălcarea acestora de către instanța de apel.

Recurenta reia argumentele sale prezentate în etapele anterioare în justificarea temeiniciei demersului său judiciar, arătând că a suferit un prejudiciu în cuantum de 3.935.371,20 RON, ce derivă din încheierea celor două acte adiționale (nr. 1/24.04.2015 și nr. 2/28.04.2015) la contractul nr. x/15.04.2015, prejudiciu ce a fost constatat și în urma unei inspecții economico-financiare, apreciind că nu poate fi reținut motivul referitor la intervalul scurt de timp avut la dispoziție de către pârâți, dat fiind faptul că aceștia cunoșteau încă de la 01.01.2015 care era cantitatea de certificate necesară a fi achiziționată până la 30.04.2015 și sancțiunile în cazul neconformării.

Or, aceste afirmații reprezintă elemente atașate situației de fapt și probatoriului administrat, care au fost deja analizate și au primit o dezlegare din partea instanțelor devolutive, așa încât prin reluarea lor, fără indicarea modului în care norma legală invocată a fost încălcată de instanța învestită cu soluționarea apelului, recurenta-reclamantă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Simpla evocare prin memoriul de recurs textelor de lege nu reprezintă în sine un motiv de nelegalitate adus hotărârii din apel, în măsura în care dezvoltarea motivelor de casare nu vizează raționamentul logico-juridic al instanței de prim control judiciar în justificarea soluției pronunțate.

Așadar, indicarea unor norme de drept pretins încălcate fără dezvoltarea unor critici concrete prin care să se indice motivele pentru care hotărârea dată ar fi rezultatul aplicării greșite a legii, nu este de natură a declanșa un control de legalitate al decizie atacate prin prisma art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, susținerile recurentei-reclamante nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul legii de procedură. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererile intimaților-pârâți B., D. și A. și va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia în recurs, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 355/08.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât B., a sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât D. și a sumei de 4.000 RON către intimatul-pârât A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2022.