ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1642/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 19.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei totale de 50.000 de RON, din care 40.000 de RON, cu titlu de daune materiale și 10.000 de RON, reprezentând daune morale, astfel cum a fost precizată prin cererile depuse la dosar în datele de 03.08.2017, 26.10.2017, 05.01.2018, modificată prin cererile depuse la dosar la 05.01.2018, respectiv precizată prin cererile depuse la 19.04.2018, 07.09.2018 și verbal în ședința publică din 20.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 3759/12.10.2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea modificată de reclamant.

Împotriva sentinței civile, reclamantul a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat calea de atac intitulată "contestație", solicitând anularea hotărârii și, pe fond, admiterea cererii sale.

Totodată, conform actelor de procedură ulterior formulate, reclamantul a precizat că, în cauză, împotriva deciziei curții de apel, a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurentul a reluat solicitările făcute în fața instanțelor de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor și reaua-credință a pârâtei, ca urmare a refuzului încadrării lui în grupa a II-a de muncă, deși îndeplinea condițiile legale în acest sens, iar din aceste motive s-a și îmbolnăvit.

Recurentul a mai susținut că pârâta a refuzat în mod abuziv și cu rea-credință să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada 03.02.1989-01.05.1999, motiv pentru care nu a putut beneficia de drepturile cuvenite din pensie.

Totodată, a invocat nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva încălcării dreptul la viață reglementat de art. 2 C.E.D.O. și a arătat că nu are adăpost, familie și nici copii, precizând că singurul său venit îl reprezintă pensia în cuantum de 1.250 RON, bani insuficienți pentru un trai decent.

Intimata S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 274 din Codul muncii, susținând că decizia atacată este definitivă și că nu este supusă recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se rețin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă într-un conflict de muncă, în cadrul căruia reclamantul solicită acordarea de daune-interese, invocând reaua-credință a pârâtei cu privire la refuzul de a îl încadra în grupa a II-a de muncă pentru perioada 03.02.1989-01.05.1999 și de a îi elibera o adeverință în acest sens.

Litigiul are ca fundament răspunderea angajatorului derivată din raporturi juridice de muncă, devenind incidente dispozițiile art. 274 din Codul muncii și art. 214 din Legea nr. 62/2011, prin care se statuează că în această jurisdicție hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a apelului.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Astfel, în raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 587/21.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2021.