ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2505/2022

HOTĂRÂRE

15.12.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2505/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secției a II -a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București la 26 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Orașul Pantelimon, prin Primar și Consiliul Local al orașului Pantelimon, a solicitat obligarea pârâților să ia măsurile necesare, conform atribuțiilor stabilite de lege în sarcina lor, pentru reabilitarea drumului de interes local denumit strada x (inclusiv refacerea acostamentului și taluzului), precum și obligarea pârâtului Orașul Pantelimon, prin Primar, să îi elibereze o adeverință care să cuprindă situația juridică a drumului denumit strada x nr. 77, situată în Pantelimon, strada x, jud. Ilfov, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5278 din 26 octombrie 2020, Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, precum și faptul că are un caracter exclusiv competența teritorială stabilită potrivit acestei norme.

În raport de dispozițiile legale reținute, constatând că domiciliul reclamantului este în Făgăraș, jud. Brașov, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 511/CA din 24 mai 2021, prin care a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înțelege activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

A constatat că, prin primul petit, reclamantul solicită obligarea pârâților să reabiliteze un drum și să refacă un acostament, iar demersurile astfel solicitate nu reprezintă acte prevăzute de Legea contenciosului administrativ, nefiind vorba așadar despre emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, iar, prin al doilea petit, solicită obligarea pârâtului Orașul Pantelimon să îi elibereze o adeverință și un plan parcelar. A apreciat că refuzul pârâtului cu privire la solicitarea din al doilea petit nu este unul nejustificat, în cauză, din înscrisurile depuse de pârât, rezultând că eliberarea planului parcelar se efectuează la O.C.P.I. după achitarea taxei legale și în timpul programului de lucru al respectivei instituții.

Instanța a reținut că, prin act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, nefiind contestat un act administrativ și nefiind contestat un refuz nejustificat al unei autorități.

În raport de dispozițiile art. 94 lit. h) și art. 107 C. proc. civ., a apreciat că este competentă să soluționeze cauza judecătoria de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Cornetu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, prin încheierea din 6 septembrie 2022, față de dispozițiile art. 99 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., a dispus disjungerea capătului I de cerere din dosarul nr. x/2020, în prezentul dosar rămânând de soluționat capătul II de cerere, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a UAT Pantelimon, prin Primar, să elibereze o adeverință care să cuprindă situația juridică a drumului denumit strada x și să îi elibereze planul parcelar al tarlalei 77, situată în Pantelimon, județul Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 4977 din 20 septembrie 2022, instanța a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța s-a reținut că Tribunalul Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat excepția necompetenței materiale prin analizarea fondului cererii reclamantului, apreciind că refuzul pârâtului Orașul Pantelimon să îi elibereze o adeverință și un plan parcelar este unul nejustificat.

A mai reținut că, din înscrisurile de la dosar și din cererea reclamantului, acesta se află în ipoteza lipsei totale a unui răspuns din partea autorității, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea cererii sale, acest aspect fiind arătat expres de către apărătorul reclamantului la termenul din 6 septembrie 2022.

În raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, a constatat că, în ipoteza nesoluționării în termenul prevăzut de lege a unei cereri, acțiunea în contencios are ca obiect constatarea acestui aspect și obligarea autorității la formularea unui răspuns, acțiunea fiind de competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ.

A reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Orașul Pantelimon, prin Primar și Consiliul Local al orașului Pantelimon, prin care a solicitat obligarea pârâților să îi elibereze o adeverință care să cuprindă situația juridică a drumului denumit strada x nr. 77, situată în Pantelimon, strada x, jud. Ilfov.

În cauza pendinte, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența materială de soluționare a cauzei în raport de obiectul acțiunii, Tribunalul Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin calificarea litigiului ca fiind de natură civilă, respectiv obligația de a face, iar Judecătoria Cornetu reținând că se regăsește ipoteza lipsei totale a unui răspuns din partea autorității, competentă fiind instanța de contencios administrativ.

Se constată că litigiul decurge din nerespectarea, de către o autoritate publică, a obligației de a răspunde solicitării reclamantului, acesta din urmă considerându-se vătămat într-un drept sau inters legitim al său.

Acest aspect reiese cu claritate atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța fiind învestită cu o acțiune formulată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care reclamantul a considerat că există, din partea pârâților, un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, cât și din precizarea reprezentantului convențional al reclamantului, consemnată în încheierea din 6 septembrie 2022 a Judecătoriei Cornetu.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, conținutul acestui răspuns fiind un aspect ce excedează acestei etape procesuale de stabilire a competenței materiale.

În limitele astfel trasate, dând eficiență și principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în stabilirea competenței teritoriale se vor avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța de la domiciliul reclamantului este competentă să soluționeze cererea.

În raport de calitatea pârâților, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stipulează în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că domiciliul reclamantului este în Făgăraș, str. x, jud. Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov.