ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2501/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra contestației în anulare deduse judecății, reține următoarele:

Prin decizia nr. 972 din 10 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 298/R din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată la 8 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatoarea a susținut că instanța de contencios administrativ și fiscal era competentă să soluționeze dosarul de recurs în care a fost pronunțată hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin rezoluția din 15 iunie 2022, a fost fixat termen de judecată la 13 octombrie 2022, cauza fiind amânată pentru termenul din 15 decembrie 2022.

Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Analizând prezenta cale de atac din perspectiva motivului invocat de contestatoare, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se reține că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Astfel, motivul privitor la necompetență se referă exclusiv la necompetența instanței care a pronunțat hotărârea în recurs, textul precizând expres ca necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată să fi fost absolută și excepția de necompetență să fi fost invocată în fața acelei instanțe, iar instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

În cauza pendinte, se reține că, în fața instanței de recurs, nu a fost invocată excepția necompetenței absolute a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului împotriva deciziei civile nr. 298/R din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, astfel cum impun dispozițiile legale anterior redate.

Din actele dosarului rezultă că în calea de atac a recursului a fost invocată doar excepția inadmisibilității recursului, de către instanță, excepție care a fost admisă, iar recursul a fost respins în consecință.

Așa fiind, neinvocarea excepției în calea de atac a recursului face inadmisibilă contestația în anulare, nefiind îndeplinite cerințele art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 972 din 10 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.