Decizia nr. 2465/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 410/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, la 10 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtei B. la ștergerea textului incriminat prin acțiune de pe pagina sa de socializare, plata unor daune morale în valoare de 331.350 RON, publicarea deciziei în 3 ziare cotidiene naționale, precum și pe pagina proprie de socializare, dacă va avea una, la data la care se va emite hotărârea.

Sentința pronunțată în primă instanță de tribunal Prin sentința civilă nr. 410 din 8 martie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Prin decizia civilă nr. 284A din 26 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a schimbat sentința civilă apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii prin obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 150 RON cu titlu de daune morale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate în apel, au declarat recurs ambele părți ale litigiului.

Admisibilitatea în principiu a recursurilor Prin încheierea din 7 octombrie 2021 au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 284A din 26 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și s-a stabilit termen pentru judecata acestora la 9 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 9 decembrie 2021, instanța a suspendat judecata celor două recursuri în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecata pricinii în lipsă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 9 decembrie 2021, stabilit pentru judecarea recursurilor, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii. Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (9 decembrie 2021) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni (termenul de perimare împlinindu-se la 9 iunie 2022, într-o zi de joi, lucrătoare), timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare. Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursurilor declarate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 284A din 26 martie 2020 fiind perimată de drept. PENTRU ACESTE MOTIVE,