ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2462/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 878 din 14 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Caransebeș prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Caransebeș și Primarul Municipiului Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 254 din 22 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. A admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași decizii, a casat, în parte, decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare numai în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii H.C.L. Caransebeș nr. 119/27.04.2012, aceleiași curți de apel. A păstrat celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Reclamanta A. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 878/2022, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., solicitând instanței să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea recurenților pârâți Municipiul Caransebeș prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Caransebeș și Primarul Municipiului Caransebeș la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivare, a arătat că la termenul de judecată din 14 aprilie 2022, la care s-a dezbătut fondul cauzei, a solicitat plata cheltuielilor de judecată de la pârâți, conform dovezilor de plată ce atestă achitarea unui onorariu de avocat în cuantum total de 10.000 RON (suma de 2.500 RON achitată către avocat B. și suma de 7.500 RON achitată către avocat C.).

Prin decizia pronunțată, Înalta Curte a respins recursul promovat de recurenții pârâți, dar a admis și recursul promovat de A., fără însă a se pronunța cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.

În considerarea acestor motive, petenta a solicitat admiterea cererii de completare în sensul acordării cheltuielilor de judecată.

Intimații Municipiul Caransebeș prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Caransebeș și Primarul Municipiului Caransebeș au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de completare, ca neîntemeiată. Au argumentat că nu se justifică completarea deciziei, deoarece soluția dispusă de instanță a fost de casare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, situație în care nu se pot acorda cheltuieli de judecată, culpa procesuală nefiind stabilită în mod definitiv în litigiul dedus judecății.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de completare formulată de petenta A., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.’’

Din interpretarea textului rezultă că cererea de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În speță, petenta a solicitat completarea deciziei nr. 878 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin acordarea cheltuielilor de judecată pretinse în etapa procesuală a recursului, reprezentate de onorariu de avocat astfel cum rezultă din dovezile de plată atașate la dosar.

Înalta Curte notează că prin această hotărâre s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Caransebeș prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Caransebeș și Primarul Municipiului Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 254 din 22 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași decizii, s-a casat, în parte, decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel numai în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii H.C.L. Caransebeș nr. 119/27.04.2012, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale deciziei atacate.

Reținând că soluția care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei în ce privește recursul reclamantei, în limitele indicate, instanța apreciază că la acest moment procesual nu poate dispune asupra cheltuielilor de judecată pretinse de aceasta în recurs, întrucât nu s-a stabilit în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecății, deci nu s-a tranșat asupra aspectului privind "partea care a pierdut procesul’’ în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, este de principiu, că în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, cheltuielile de judecată urmează a fi evaluate de instanța de rejudecare în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei în raport de soluția pronunțată.

Față de cele ce preced, se va respinge cererea petentei, nefiind întrunite cerințele pentru completarea hotărârii cu cheltuielile de judecată în coordonatele fixate de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 878 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.