ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2451/2022

HOTĂRÂRE

08.12.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2451/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 2 decembrie 2021, contestatorul A. a formulat contestație la executare, solicitând suspendarea executării silite pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 265/2021 al BEJ B., desființarea popririi din 15 noiembrie 2021 efectuată de BEJ B. în dosarul de executare nr. 265/2021, cenzurarea cheltuielilor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 714 C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanța:

Prin sentința civilă nr. 5419 din 16 mai 2022, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestator, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații C. și D., în favoarea Judecătoriei Iași.

Prima instanța învestită cu soluționarea cauzei a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, și a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din cartea de identitate a contestatorului depusă la dosar, precum și din verificările efectuate, debitorul contestator are domiciliul în municipiul Iași, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași. În acest context, instanța a reținut că deși în perioada 22 octombrie 2020 - 21 octombrie 2021 contestatorul a avut reședința în orașul Năvodari, la 1 noiembrie 2021, data sesizării organului de executare, acesta avea domiciliul în municipiul Iași, Piața Voievozilor, nr. 16, județul Iași.

III. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași:

Prin sentința civilă nr. 10468 din 13 octombrie 2022, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererilor principală și conexă, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații D. și C., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța învestită prin declinare a reținut că, urmare a cererii creditorilor D., C., prin încheierea nr. 15135 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. x/2021, dosar executare, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ B. privind pe creditorii D., C. împotriva debitorului A. și a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3592 din 30 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. x/2021 definitivă prin decizia civilă nr. 963 din 10 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanță pentru recuperarea sumei de 3000 RON.

Pentru aceste considerente, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere domiciliul în fapt al debitorului contestator, respectiv Năvodari, județul Constanța, Judecătoria Iași a reținut că instanța de executare este Judecătoria Constanța, având în vedere și că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită în contra debitorului contestator, fiind tranșată în mod definitiv instanța de executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește contestația la executare, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații D. și C., prin care a solicitat instanței să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 265/2021 al BEJ B., precum și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.

Conflictul negativ de competență este generat de modul de interpretare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vederea determinării instanței de executare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte constată că, în cauză, încuviințarea executării silite s-a dispus prin încheierea nr. 15135 din 3 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2021, astfel că, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., odată ce instanța de executare a fost stabilită ca fiind Judecătoria Constanța, acesteia îi revine competența soluționării contestației la executare.

În sprijinul raționamentului expus sunt și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în considerentele deciziei menționate, s-a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Prin urmare, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Constanța este instanța de executare și, în consecință, acestei instanțe îi revine competența de a soluționa contestația la executare.