ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2441/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 1 noiembrie 2019, astfel cum a fost precizată în scris prin notele înregistrate la 15 iunie 2020, reclamanta A. a chemat în judecată UAT Bacău prin primar și pe Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Bacău, deoarece nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra construcțiilor din proprietatea părinților săi, B. și C., din str. x, proprietate demolată în 1964. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin precizările depuse, reclamanta A. a arătat că obiectul cererii îl reprezintă obligarea UAT Bacău, prin primar, și a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 de a se pronunță asupra cererii sale făcută prin notificarea nr. x din 22 mai 2001 cu completările ulterioare asupra construcțiilor de la proprietatea părinților B. și C. din strada x, nr. 50, Bacău expropriate și demolate în 1964.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 3 din 8 ianuarie 2021 Tribunalului Bacău, secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta UAT Bacău - prin primar, pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1463/D din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2009.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 222 din 1 martie 2022 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3 din 8 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte UAT Bacău - prin primar și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001. A anulat sentința civilă apelată. A respins excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 222 din 1 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A..

Procedura derulată în fața Înaltei Curți În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru. Prin întâmpinarea depusă la 28 iunie 2022, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Bacău, prin primar, a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Prin rezoluția din 29 iulie 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 8 decembrie 2022, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., precum și față de dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamantei A., în contradictoriu cu intimații-pârâți UAT Bacău, prin primar, și pe Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Bacău, de pronunțare asupra notificării nr. x din 22 mai 2001. Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Din textele legale enunțate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile sau dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 (sau, mutatis mutandis, în cazul în care solicitarea este ca instanța de judecată să oblige entitatea a se pronunța asupra imobilului obiect al legii speciale de reparație, cum este cazul în litigiul pendinte) este apelul. Cum decizia civilă nr. 222 din 1 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale menționate. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs sunt hotărâri definitive. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme, ca instanță de drept comun în materia recursului, de soluționarea acestor cauze. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia recurată în prezentul litigiu este definitivă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,