ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2292/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 5 ianuarie 2021 sub nr. x/2019/a1, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5 din 8 ianuarie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și a sentinței civile nr. 1711 din 25 iulie 2019 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, indicând drept temei juridic dispozițiile art. 503 pct. 1 și 2 C. proc. civ. anume, dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale și de asemenea, art. 504 pct. 2 C. proc. civ., art. 52 pct. 3 din Constituția României și art. 22 C. proc. civ.

Decizia Curții de Apel Ploiești, secția I civilă Prin decizia nr. 353 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admisă excepția de tardivitate a contestației în anulare împotriva deciziei nr. 5 din 8 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, invocată din oficiu; a fost constatată nulitatea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5 din 8 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, contestatorul A. expune motivele pentru care a depășit termenul procedural de declarare a contestației în anulare, invocând lipsa acestuia din țară și motive de ordin medical.

Apărările formulate În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 28 octombrie 2021, a fost stabilit termen de judecată la 20 ianuarie 2022, în vederea soluționării recursului. Prin încheierea din 20 ianuarie 2022, cauza fost supendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, fiind acordat teremen la 17 noiembrie 2022, în vederea discutării perimării cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." În speță, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a intervenit la 20 ianuarie 2022, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-a împlinit la 20 iulie 2022. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată. În cauza pendinte, nu a fost formulată o astfel de cerere de către vreuna din părți, care să arate intenția de a continua judecata, astfel încât se constată că de la data suspendării judecății (20 ianuarie 2022) și până la data împlinirii termenului de perimare (20 iulie 2022), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită. PENTRU ACESTE MOTIVE,