Decizia nr. 2285/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 5 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne - M.A.I. și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant, prin atingerile grave aduse, de către angajații aflați în subordinea pârâtelor, drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, demnității și reputației acestuia; obligarea acestora la plata sumei de 36.126 RON, cu titlu de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată. La 6 iunie 2018, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, și pe Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov. La 29 august 2018, reclamantul A. a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să solicite daune materiale în cuantum de 29.510 RON, sumă care se compune din: servicii juridice acordate reclamantului în perioada 2016-2017 în dosarele penale deschise pe numele reclamantului pe care înțelege să le dovedească cu factura fiscală nr. x/06.12.2016, achitată cu următoarele chitanțe: nr. 375/07.12.2016 (2000 RON), nr. 377/31.01.2017 (1000 RON), OP din 02.08.2017 (2500 RON), extras de cont și chitanța nr. x/19.01.2018 (3030 RON). Total cheltuieli servicii juridice: 8.530 RON. Cheltuieli șofer - salariul lunar brut 2000 RON în perioada 01.05.2016-28.02.2017 -1435 RON (salariul net) x 10 luni = 14.350 conform contractului de muncă și Actului adițional nr. x Salariul lunar brut 2500 RON in perioada 28.02.2017 - 23.06.2017 (data la care s-a comunicat ultima ordonanță de clasare) - 1768 RON (salariul net) x 3 luni = 5304 RON + 1326 RON (luna iunie 2017- 15 zile lucrătoare). Total cheltuieli șofer: 20.980 RON.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă Prin sentința civilă nr. 299 din 20 februarie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă Prin decizia civilă nr. 988A din 1 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A., ca nefondat; a respins apelul incident formulat de apelantul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române, ca nefondat; a admis apelul incident formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinței civile nr. 299/20.02.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul - pârât Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov IPJ Ilfov; a schimbat, în parte, sentința apelată, astfel: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne; a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, reclamantul reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel nu a motivat soluția procesuală menționată în dispozitivul hotărârii recurate, încălcând dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., ca o condiție a unui proces echitabil în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) CEDO. A arătat că, în mod greșit, instanța de apel a respins apelul său, câtă vreme nu a analizat criticile formulate și nu a arătat motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea. A învederat că instanța de prim control judiciar nu a analizat fondul cauzei, ci exclusiv susținerile apelanților pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției privind lipsa calității procesuale a acestora. Recurentul-reclamant consideră că, în cauza pendinte, a fost dovedită existența faptei ilicite, lucrătorii de politie încălcând prevederile legale în materie, prin necomunicarea procesului-verbal din 17 decembrie 2015 și comunicarea după 6 luni a celui încheiat în 15 martie 2016. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 988A din 1 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fost fixat termen de judecată la 17 noiembrie 2022, în vederea soluționării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, hotărârea recurată fiind nelegală din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Recurentul-reclamant a invocat în cadrul memoriului de recurs incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva încălcării de către instanța de apel a prevederilor art. 425 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu a analizat criticile formulate în cuprinsul cererii sale de apel și nu a arătat motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, examinând exclusiv susținerile apelanților pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției privind lipsa calității procesuale a acestora. Exercitând controlul judiciar din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte pornește de la premisa că dispozițiile acestui articol trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., text de lege ce reglementează obligația instanței de a arăta, în considerentele hotărârii sale, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care au fost admise sau înlăturate cererile părților. În procesul de elaborare a unei hotărârii judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Numai astfel se asigură, pe de o parte, transparența actului de justiție și, pe de altă parte, se oferă în mod real justițiabililor posibilitatea de a fi convinși că judecătorul a examinat cauza sub toate aspectele și soluția pronunțată este cea care se impunea a fi dată în cauză, iar pentru instanțele superioare motivarea constituie un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac. Dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului include, printre alte garanții procesuale, dreptul părților de a fi în mod real ascultate de către instanța sesizată și de a primi o hotărâre motivată. Aceasta implică, în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin, pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Analizând considerentele deciziei apelate, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a respectat dispozițiile procesuale privind motivarea actului jurisdicțional reprezentat de decizia civilă nr. 988A din 1 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, atacată prin prezentul recurs. Astfel, curtea de apel a reținut în considerente că fapta ilicită, ca o condiție a răspunderii civile delictuale, afirmată de apelantul reclamant prin cererea de chemare în judecată este reprezentată de necomunicarea măsurii reținerii permisului de către polițiștii rutieri, aceasta fiind singura referire din cuprinsul hotărârii cu privire la apelul reclamantului, pentru ca în dispozitiv să dispună respingerea, ca nefondată, a căii de atac promovate de această parte. Ca instanță de prim control judiciar, curtea de apel este ținută a verifica, potrivit art. 479 C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și, în consecință, a realiza un examen propriu al criticilor formulate în cauză și o verificare reală și efectivă a tuturor elementelor esențiale ce i-au fost supuse cenzurii de legalitate și temeinicie, însă, în cauza pendinte, motivele invocate prin apel nu au primit o analiză de către instanța de apel, raționamentul juridic lipsind cu desăvârșire din conținutul deciziei. Decizia pronunțată în cauză nefiind motivată potrivit cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu poate conduce la situația premiză pentru o judecată concretă și efectivă în recurs, conform căreia, având pe deplin stabilită situația de fapt, partea interesată poate deduce judecății orice ipoteză de aplicare greșită a legii din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În atare condiții, s-a produs o vătămare recurentului-reclamant care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca părțile interesate să beneficieze de garanția procesuală a examinării solicitărilor sale și de beneficiul dublului grad de jurisdicție reglementat în această materie, soluție care este în acord cu dispozițiile art. 496 - 497 C. proc. civ. Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, instanța de apel, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde tuturor criticilor formulate de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 299 din 20 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV a civilă printr-o analiză efectivă, clară și coerentă, de natură a susține soluția pronunțată. PENTRU ACESTE MOTIVE,