ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 997,94 RON și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Prin sentința civilă nr. 1927/13.04.2021 pronunțată de Judecătoria Buzău a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Fetești, aceasta fiind judecătoria în a cărei rază de competență teritorială domiciliază pârâtul.

2.1. Prin sentința civilă nr. 251 din 27.06.2022, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Fetești a reținut, în esență, că de la momentul introducerii cererii și până în prezent, pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Tulcea, se poate considera că acesta locuiește efectiv în circumscripția Judecătoriei Tulcea, judecarea cauzei la această instanță fiind necesară pentru o mai bună apărare a pârâtului.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Tulcea a pronunțat sentința civilă nr. 2050 din 20.09.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, domiciliul consumatorului este criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzei de față, prevăzut de art. 121 C. proc. civ. și că trebuie luat în considerare locul unde pârâtul locuiește efectiv, pentru a stabili competența, deoarece; prin urmare, pentru stabilirea competenței instanței trebuie avut în vedere domiciliul persoanei fizice, menționat în registrele publice și situat, în speță, în Fetești.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 121 C. proc. civ. și art. 87 C. civ., având în vedere situația particulară a speței - de la momentul introducerii cererii și până în prezent, pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Tulcea - respectiv în funcție de domiciliul consumatorului sau locul de detenție al acestuia.

Conform art. 121 C. proc. civ., a cărui incidență în speță a fost reținută de ambele instanțe aflate în conflict, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

În ceea ce privește domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina și în practica judiciară s-a reținut constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Astfel, se consacră noțiunea domiciliului ca situație de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noțiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a părții, deoarece i-ar putea fi îngreunat exercițiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În cauză, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a arătat că, în prezent, se află în stare de detenție la Penitenciarul Tulcea, unde execută o pedeapsă privativă de libertate. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, actele de procedură (citații, comunicările hotărârilor pronunțate de instanțele aflate în conflict) au fost îndeplinite, față de reclamant, la Penitenciarul Tulcea.

Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., locul citării în cazul deținuților este la administrația locului de deținere, iar ceea ce contează în speță este domiciliul în fapt al pârâtului, și nu neapărat domiciliul cu care figurează în evidențele autorității competente și înscris în cartea de identitate.

Este adevărat că, pe parcursul litigiului, există oricând posibilitatea transferării acestuia într-un alt loc de detenție decât cel în care s-a găsit la momentul formulării acțiunii, dar o asemenea împrejurare nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanței față de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de situația particulară a speței, pârâtul aparținând unei categorii de persoane cu statut special privind locuința efectivă și având vedere scopul normei prevăzute de art. 121 C. proc. civ., acela de a proteja interesul general al consumatorilor și buna desfășurare a raporturilor dintre aceștia și profesioniști, respectiv de a sprijini consumatorul, a cărui chemare în judecată la o distanță mare față de localitatea sa de domiciliu ar putea să-i creeze dificultăți serioase în planul organizării apărării și al prezenței sale în instanță, periclitându-i dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte reține că Judecătoria Tulcea este instanța competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.