ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 303/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Jurilocva, a solicitat anularea mai multor HCL.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3347 din 14 iunie 2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acestea atribuind competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Cum, potrivit sentinței civile nr. 1669/17.12.2019, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019, reclamanta are sediul în județul Tulcea, str. x x, competența de soluționare a cauzei aparține exclusiv instanței de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalului Tulcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.07.2022, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1280 din 13 octombrie 2022, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, incidența în cauză a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, această lege având un caracter special în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A mai reținut că, potrivit acestui text de lege reclamantul poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentința civilă nr. 161/6.12.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2021, rezultă că sediul actual al reclamantei este situat în municipiul București, str. x, și că reclamanta a înțeles să sesizeze pentru soluționarea acțiunii sale Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în aplicarea art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza, astfel că și-a declinat competența în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la cadrul normativ aplicabil în prezenta cauză – Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ori Legea privind liberul acces la informațiile de interes public nr. 544/2001.

Analizând petitul cererii de chemare în judecată, constată Înalta Curte că, în mod corect Tribunalul Tulcea a reținut că obiectul cererii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Jurilovca de a furniza reclamantei informațiile de interes public, apreciate astfel de reclamantă, și solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x/16.12.2021, respectiv hotărârea de consiliu local privind aprobarea înființării serviciului specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân, de pe raza localității Jusilovca (copie scanată); hotărârea de consiliu local privind aprobarea delegării de gestiune a activității/serviciului pentru gestionarea câinilor fără stapân (copie scanată; contracte încheiate în vederea capturării, transportării și gestionării câinilor fără stăpân pe anul 2021 (copii scanate); contracte încheiate în vederea asigurării serviciilor veterinare (copii scanate); contractul încheiat în urma achiziției prin cumpărare directă x;numărul de câini capturați în baza contractului; locația/adăpostul unde au fost transportați și cazați; deciziile de eutanasiere a câinilor emise în baza contractului; procesele-verbale privind justificarea numărului de câini capturați; documentele din care rezultă efectuarea plăților conform contract.

De altfel, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public este menționat de reclamantă în petitul acțiunii, alături de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că Legea nr. 544/2001, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul respectivului act normativ, este o lege care are un caracter special, în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public: "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".

Dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 reglementează o competență teritorială alternativă între instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul și instanța în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, alegerea instanței competente aparținând reclamantului.

Dacă reclamanta a ales instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, adică Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea reclamantei, în baza opțiunii exprimate de aceasta.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Jurilovca, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Dată în Camera de Consiliu și pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.