ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- obligarea numitei E. la 50.000 RON cu titlu de daune morale, obligarea lui D. și B. la cate 20.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine, pentru atingerea adusă onoarei și reputației, pentru atenuarea suferintei morale și a implicaților în circuitul vieții particulare și la dobanda legală aplicată acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La dată de 07 octombrie 2020, pârâtul D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant.

Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, în prezenta cauză, precum și excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezenței acțiuni.

La dată de 27 octombrie 2020, pârâta C., a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea formulată de către reclamant este abuzivă sub mai multe aspecte.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fetești, având în vedere domiciliul său și al pârâtului B., din mun. Tulcea, județul Tulcea. Împrejurarea că, în aceiași judecată a fost implicat în mod total mincinos și fraudulos fratele său, D., care are domiciliul în Țăndărei, a fost determinată de nevoia incorectă a reclamantului de a atrage, potrivit art. 112 din C. proc. civ., aparenta competență a Judecătoriei Fetești.

Prin sentința civilă nr. 195 din 25 februarie 2021, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fetești și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

În esență, pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Fetești a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea, în principal, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., raportat la calitatea de specialist IT a reclamantului în cadrul Tribunalului Ialomița, instanță superioară în grad Judecătoriei Fetești, iar, în subsidiar, reținând că pârâtul D. a fost chemat în judecată exclusiv pentru atragerea competenței Judecătoriei Fetești întrucât prezentul litigiu a fost atras de relația tensionată dintre reclamant și fosta sa soție, pârâta C., al cărui domiciliu se află în circumscripția Judecătoriei Tulcea.

Astfel învestită, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 2175 din 9 iulie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Tulcea a reținut că Judecătoria Fetești este instanța competentă să soluționeze cauza, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 112, alin. (1), art. 113, alin. (1), pct. 8 raportat la art. 116 C. proc. civ.

Această instanță a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. față de Decizia I.C.C.J. (RIL) nr. 7/2016, prin care s-a statuat faptul că art. 127, alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. Prin urmare, din interpretarea dată prin decizia (RIL), citată, obligatorie pentru instanțe, rezultă că art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică numai grefierilor.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Iași, pentru considerentele ce succed:

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, alin. (1) al acestui articol dispunând în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar, potrivit art. 116 din același act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. reglementează o competența teritorială alternativă a instanțelor în materia răspunderii civile delictuale. Astfel, în afara instanței competente potrivit dispozițiilor art. 107-112 din C. proc. civ., în materia răspunderii civile delictuale este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei E. la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale și a pârâților D. și B. la câte 20.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine, pentru atingerea adusă onoarei și reputației, pentru atenuarea suferintei morale și a implicaților în circuitul vieții particulare și la dobânda legală aplicată acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.

Așadar, cererea cu care a fost învestită instanța este o cerere în materia răspunderii civile delictuale, ceea ce face aplicabile dispozițiile legale mai sus redate.

Faptul că reclamantul este specialist IT în cadrul Tibunalului Ialomița nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., față de statuările din Decizia nr. 7/2016, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: 1). Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță; 2) Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Prin urmare, din interpretarea dată prin decizia (RIL), anterior citată, obligatorie pentru instanțe, rezultă că art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică numai grefierilor. Faptul că și grefierii fac parte din aceeași categoria generală de personal auxiliar de specialitate din care fac parte și specialiștii IT nu poate duce la concluzia că dispozițiile art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică și acestora din urmă, o concluzie contrară ar însemna adăugare la lege.

Așadar, cum în cauză nu se verifică incidența despozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., față de lipsa calității reclamantului de grefier, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile generale în materie de competență prevăzute de art. 107 alin. (1) raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Cum unul dintre pârâții chemați în judecată are domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Fetești, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține acestei instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.