ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 11/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă în data de 03 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în calitate de parte civilă vătămată în procesul penal ce constituie dosarul nr. x/2019 aflat în faza de cercetare, în baza prevederilor art. 19 C. proc. pen., a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care a solicitat repararea prejudiciului real, patrimonial, prin plata de despăgubiri bănești a sumei de 2.823.391 RON, reprezentând contravaloarea celor 1034 părți sociale proprietatea sa, ce le deține la cele două societăți comerciale B. și C. S.R.L., conform certificatului de moștenitor nr. x din 10 iunie 2008. A precizat că a formulat aceleași pretenții în cadrul procesului penal și a depus cerere de constituire ca parte civilă.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998-1003 și urm. vechiul C. civ.

Prin încheierea nr. 20 din 17 iunie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu; a declinat la secția I-a civilă a Tribunalului Vâlcea soluționarea cererii formulate de reclamanta A. împotriva pârâților D., E. și F..

Prin sentința civilă nr. 114 din 26 ianuarie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes, invocate de pârâții D., F. și E.; a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul D. și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul D., pentru autoritate de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții F. și E. și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva pârâților E. și F., ca prescrisă; a obligat reclamanta A. la suma de 500 RON cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva sentinței civile nr. 114 din 26 ianuarie 2021 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă a declarat apel reclamanta A..

2.1. Prin decizia nr. 331 A-C din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 114 din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I-a civilă în dosarul nr. x/2020, în favoarea secției I civile a Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că litigiul nu se poartă între profesioniști și nici nu aparține unei anumite materii specializate ce ar intra în competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că niciuna dintre părți nu are calitate de profesionist, iar acesta, așa cum a fost dedus judecății, rezultă dintr-o faptă ilicită pretins a fi fost săvârșită de către pârâți și nicidecum din activitatea unei întreprinderi, neputând fi asimilată fapta ilicită, invocată ca fiind săvârșită de anumite persoane fizice, cu activitatea unei întreprinderi, din moment ce întreprinderea nu poate avea ca obiect de activitate săvârșirea de fapte ilicite.

Reținând că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, iar prin Hotărârea nr. 5/10.03.2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă, hotărâre ce își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei, apelul exercitat în cauză nu este de competența de soluționare a acestei secții.

În contextul Deciziei nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate într-un recurs în interesul legii, a apreciat că "litigii cu profesioniști" nu pot fi decât acele litigii în care se pun în discuție norme legale aplicabile doar profesioniștilor sau doar anumitor bunuri deținute de aceștia ori doar anumitor raporturi patrimoniale sau nepatrimoniale în care aceștia sunt implicați. Or, normele legale vizând răspunderea civilă delictuală nu pot fi considerate norme care să aparțină unei materii specializate aplicabile doar profesioniștilor sau doar bunurilor acestora ori doar raporturilor juridice în care aceștia se regăsesc, ci, dimpotrivă, sunt aplicabile oricărei persoane care se regăsește în ipoteza de a putea invoca această răspundere.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Pitești, invocată din oficiu; a declinat în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Pitești, competența de soluționare a apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 114 din 26 ianuarie 2021 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că litigiul are ca obiect răspunderea foștilor administratori ai unor societăți comerciale ce se circumscriu noțiunii de profeșioniști, pentru daunele cauzate creditorilor societății, răspundere întemeiată pe dispozițiile legii speciale, Legea nr. 31/1990.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, în considerarea argumentelor ce succed:

Acțiunea cu care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții E., D. și F., a învestit Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, are ca obiect restituirea sumelor reprezentând contravaloarea părților sociale deținute de soțul reclamantei în cadrul a două societăți comerciale, fiind întemeiată pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Urmare a declinării de competență, în primă instanță, acțiunea a fost soluționată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în timp ce apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2021.

Din perspectiva conflictului ivit între secția I și secția a II-a civilă ale Curții de Apel Pitești în legătură cu competența procesuală de soluționare a apelului, Înalta Curte apreciază că trebuia avute în vedere cele statuate cu forță obligatorie pentru instanțe prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/6.04.2017, prin care Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare."

În considerentele acestei decizii, s-a arătat că problema de drept vizată de recursul în interesul legii presupune a se stabili dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, calitatea de profesionist a uneia din părțile raportului juridic dedus judecății atrage competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate, indiferent de natura sau obiectul litigiului (pct. 125 din decizie).

Din această perspectivă, s-a tranșat că, în contextul abrogării Codului de comerț, prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, nu mai există suport în normele de drept material pentru o calificare a litigiilor în funcție de natura comercială sau civilă a pricinii, aptă să atragă o anumită competență în favoarea instanțelor specializate (pct. 156 și 157). Pe temeiul art. 3 din C. civ. și al art. 8 din Legea nr. 71/2011, toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfășoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole, liber-profesioniști ori societăți profesioniste), sunt supuși regulilor de drept civil, și nu unor reguli speciale (pct. 160).

Completul competent să judece recursul în interesul legii a conchis în sensul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 (pct. 174). Aceste criterii de determinare a competenței materiale operează inclusiv în căile de atac (pct. 164 și 165 din decizie).

Prin prisma considerentelor decisive ce fundamentează dezlegările din decizia în interesul legii, se impune concluzia că, în speță, o calificare a litigiului de către instanța de judecată, în vederea determinării competenței materiale procesuale, este posibilă numai în raport de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiului ce derivă din tipul de cauze enumerate exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este posibilă o calificare, în baza legii, în funcție de calitatea de profesionist a uneia dintre părți în absența unui temei legal în dreptul pozitiv, iar, pe de altă parte, art. 1 din Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, prin care s-a aprobat propunerea privind preluarea, începând cu data de 15 martie 2016, pe cale administrativă, a dosarelor de către secția a II-a civilă a Curții de Apel Pitești, indică în mod generic litigii cu profesioniști, fără a se face distincție în privința obiectului cererilor și fără vreo indicație referitoare la materie, dintre cele sau de natura celor enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În același timp, nu s-a făcut niciun fel de distincție între diferitele categorii de profesioniști vizate de art. 3 din C. civ.

Ca atare, revine astfel judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela dacă raportul juridic dedus judecății are, potrivit obiectului și cauzei, o natură pur civilă sau dacă, raportat la obiectul și natura cauzei, litigiul este care presupune incidența unor norme speciale care ar permite încadrarea în litigii de competența material procesuală a unei secții specializate, în aplicarea unor criterii legale.

Din această perspectivă, se reține că demersul judiciar inițiat de către reclamantă reprezintă acțiunea în pretenții, întemeiată pe art. 998-1003 și urm. vechiul C. civ., prin care s-a solicitat obligarea pârâților D., în calitate de fost administrator al societății B. S.R.L. și C. S.R.L., E. și F., în calitate de fii ai defunctei G. (decedată la data de 25 decembrie 2011), fost administrator la aceleași societăți, să plătească suma totală de 2.823.391 RON reprezentând contravaloarea părților sociale deținute de soțul reclamantei, H. (decedat la data de 04 iunie 2008), la aceleași societăți.

Chiar dacă acțiunea a fost fundamentată pe temeiul răspunderii civile delictuale de drept comun, Înalta Curte reține că nu pot fi disociate de prevederile Legii nr. 31/1990 pretinsele fapte ilicite ale fosților administratori ai societăților comerciale constând în: modificarea actului constitutiv al societății C. S.R.L. de către D., după decesul soțului reclamantei; donarea părților sociale soției sale, G., pe care a introdus-o ca administrator al societății față de care a declarat, ulterior, insolvența; adoptarea reducerii capitalului social, în ceea ce privește societatea B. S.R.L., cu 416 părți sociale și majorarea, în același timp, a capitalului social cu 10 părți sociale, cu încălcarea legii, fără a achita creanța pentru cele 416 părți sociale.

Drept urmare, atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților este indisolubil legată de modul în care aceștia au acționat în cadrul celor două societăți, în calitate de foști administratori.

Împrejurarea că niciuna dintre părțile în litigiu nu deține calitatea de profesionist, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu poate conduce la o concluzie contrară, din moment ce, conform Deciziei nr. 18/2016, competența materială procesuală a instanței se determină în funcție de obiectul sau natura litigiului de natura celor avute în vedere, cu titlu exemplificativ, de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În raport cu obiectul acțiunii, prin prisma dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. care atribuie efectul autorității de lucru judecat și dezlegărilor date de instanțe excepțiilor procesuale, se reține că un alt litigiu promovat de reclamanta A., în contradictoriu numai cu pârâtul D. (având aceeași calitate și în cauza de față), a fost soluționat în apel de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 246 A-Com din 18 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul respingerii apelului împotriva sentinței civile nr. 1279 din 09 noiembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă; hotărârea instanței de apel a rămas definitivă prin decizia nr. 961 din 04 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de aceeași parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.