ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2403/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la 13 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând în principal obligarea acestuia la restituirea unui număr de 1034 părți sociale deținute la C. S.R.L. și a unui număr de 618 părți sociale deținute D. S.R.L., iar în subsidiar, în situația în care nu mai este posibilă restituirea bunurilor mobile, obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent, conform prevederilor art. 566 C. civ.

Pârâtul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității procesuale pasive, prescripției dreptului la acțiune și lipsei de interes.

Prin sentința civilă nr. 1559 din 31 mai 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității procesuale pasive, prescripției dreptului la acțiune și lipsei de interes, invocate de pârât. A respins acțiunea formulată de reclamantă și a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârât.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta.

La termenul de la 3 martie 2022, Curtea de Apel Pitești, din oficiu, a invocat excepția de necompetența materială procesuală a secției I Civilă, iar prin încheierea din această dată a admis excepția de necompetență materială procesuală a Curții de Apel Pitești, secția I civilă și a declinat competența soluționării apelului formulat de reclamantă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020*.

Prin decizia nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 935-art. 940 C. civ. raportat la art. 535 și urm. și art. 557 din același cod, curtea de apel ignorând faptul că recurenta a pierdut fără voia sa dreptul de proprietate asupra părților sociale pe care le dobândise în urma decesului soțului său, E., conform certificatului de moștenitor nr. x din 10 iunie 2008 și că aceste părți sociale sunt bunuri mobile corporale. Arată că instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar care dovedesc aportul cu care E. a contribuit la capitalul social al C. S.R.L. și al D. S.R.L. Apreciază că este greșită statuarea curții de apel în sensul că B. a dobândit dreptul de proprietate prin decizia nr. 705/R-C din 13 august 2008 întrucât prin această decizie s-a soluționat plângerea împotriva încheierii privind cererea recurentei de dobândire a calității de asociat. Consideră că în mod eronat instanța de apel a constatat că părțile sociale nu pot face obiectul revendicării, atât timp cât intimatul-pârât nu a dovedit dreptul de proprietate asupra acestora, iar recurenta a probat că are un titlu de proprietate. În opinia aceleiași părți, încheierile nr. 15100 și nr. 14936 din 24 iunie 2008 nu constituie un drept de proprietate în favoarea intimatului-pârât și nici nu au valoarea probatorie superioară certificatului de moștenitor.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge întrucât, față de obiectul acțiunii (revendicare mobiliară) și raportat la dispozițiile art. 483 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C. proc. civ., se constată că decizia atacată poate fi cenzurată pe calea recursului.

Cu privire la recurs, Înalta Curte reține inexistența motivelor de nelegalitate, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate formal întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Astfel, recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor art. 935-art. 940 C. civ. raportat la art. 535 și urm. și art. 557 din același cod, fără însă a demonstra în ce sens curtea de apel a aplicat greșit sau a încălcat normele materiale referitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate și la dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință. Autoarea căii de atac reia, în esență, criticile formulate în apel prin care a susținut că instanța nu a analizat corect probatoriul din care reieșea că recurenta deținea un titlu de proprietate asupra părților sociale, reprezentat de certificatul de moștenitor, în timp ce intimatul nu a făcut dovada dreptului său asupra bunurilor în discuție.

Recurenta își exprimă nemulțumirea față de modul în care curtea de apel a interpretat probele, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac promovate și solicitând instanței de recurs să reevalueze situația de fapt.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, fără a putea fi analizate aspecte de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.