ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2021

HOTĂRÂRE

15.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 05.11.2020 sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Satu Mare reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 4.560 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 25.03.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței Judecătoriei Satu Mare.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 431 din 29 martie 2021, pronunțată de Judecătoria Satu Mare a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1028 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de valoare redusă aparține judecătoriei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, competența teritorială în această materie se stabilește potrivit dreptului comun.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente situațiile reglementate de art. 113 C. proc. civ. privind competența alternativă, având în vedere lipsa de la dosar a unui contract de împrumut încheiat în formă scrisă între părți.

Prin urmare, constatând că pârâtul B. are domiciliul în Bacău, județul Bacău, instanța a apreciat că Judecătoriei Bacău îi revine competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 08.04.2021, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2530 din 19 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, fiind vorba de o competență teritorială cu caracter de ordine privată, Judecătoria Bacău a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Potrivit actelor dosarului, momentul procesual până la care pârâtul ar fi putut invoca excepția de necompetență teritorială ar fi fost la data de 30 ianuarie 2021.

Astfel, având în vedere că locul unde s-a încheiat contractul/locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte a obligației se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Satu Mare și că reclamantul a înțeles să învestească această instanță cu rezolvarea pretențiilor sale, iar pârâtul nu a invocat excepția de necompetență teritorială în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Aceasta semnifică faptul că prin manifestarea de voință în sens procesual de a înregistra pe rolul Judecătoriei Satu Mare acțiunea în pretenții - cerere de valoare redusă aferentă neexecutării obligațiilor contractuale de către debitor, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Satu Mare competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Bacău s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, prin cererea de valoare redusă formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 4.560 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a înțeles să uzeze de procedura specială de soluționare a cererilor de valoare redusă, așa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de valoare redusă, conform art. 1029 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În cauză, dat fiind obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă, respectiv:

"în afară de instanțele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Se constată astfel că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, în cazul cererilor de valoare redusă (cum este și cererea de față) competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Satu Mare, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Satu Mare, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Satu Mare, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.