ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 775/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 5 martie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 366.593,83 RON, debit restant.

Prin sentința civilă nr. 697/C din 6 octombrie 2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare și a dispus declinarea competentei de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A., în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut afirmațiile reclamantei, potrivit cărora, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată din eroare pe rolul acestei instanțe și față de împrejurarea că, în contractul de subantrepriză intervenit între părți a fost inserată o clauză atributivă de competență, în favoarea instanțelor competente material și teritorial de la sediul antreprenorului.

La data de 14 decembrie 2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub același număr.

Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 18/2021 din 18 ianuarie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, reținând incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Brașov s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 martie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B., Înalta Curte constată că Tribunalul Brașov a fost învestit cu judecarea unei acțiuni civile al cărei obiect îl constituie obligația de a face, deci cu o acțiune personală, în cauză fiind în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică

Totodată, se reține că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov nu a fost invocată prin întâmpinare, așa cum s-a reținut prin dispozitivul sentinței de declinare, ci a fost invocată de către reclamantă prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Tribunalul Brașov trebuia să constate că este competent să soluționeze cauza, întrucât C. proc. civ. prevede în mod expres faptul că reclamantul nu poate cere declararea necompetenței, neputându-și invoca propria culpă cu privire la alegerea instanței.

În acest context, se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ., potrivit cărora, "(3) necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, (4) dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței".

În raport de aceste considerente și de obiectul cererii de chemare în judecată - obligația de a face, se constată că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile evocate, astfel încât, invocarea excepției necompetentei teritoriale de către reclamant și admiterea acesteia realizându-se cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2021.