ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 martie 2020 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. la plata de daune morale în cuantum de 200.000 RON, reprezentând prejudiciul moral suferit în urma unor pretinse erori judiciare săvârșite de cei doi magistrați.

II. Hotărârea Judecătoriei Alexandria:

Prin sentința civilă nr. 1339 din 11 iunie 2021, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței materiale și, reținând că obiectul litigiului este o acțiune patrimonială prin care se invocă un prejudiciu decurgând din activitatea judecătorilor, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, instanță în a cărei circumscripție are domiciliul reclamantul.

III. Hotărârea Tribunalului Teleorman:

Prin sentința civilă nr. 393 din 25 noiembrie 2021 pronunțată de către Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că, dată fiind calitatea unuia dintre pârâți de judecător în cadrul Tribunalului Teleorman, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

A reținut, de asemenea, că excepția de necompetență invocată din oficiu este de ordine publică întrucât valoarea ocrotită de acest text de lege constă în prestigiul justiției, iar la primul termen de judecată în fața Tribunalului Teleorman reclamantul și-a manifestat voința de a fi soluționată cauza de Tribunalul Dolj.

IV. Hotărârea Tribunalului Dolj:

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a pronunțat sentința civilă nr. 214 din 15 aprilie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. cuprind norme de competență de ordine privată, a căror nesocotire putea fi invocată în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Cum reclamantul nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sesizând instanța de la domiciliul său, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Teleorman - instanță care nu era în măsură să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competență îl constituie o acțiune patrimonială în repararea prejudiciului produs prin pretinse erori judiciare.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, pentru stabilirea competenței, indiferent de calificarea acțiunii (răspundere civilă delictuală specială întemeiată pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 ori acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 538-542 din C. proc. pen.), instanța competentă să soluționeze cauza este tribunalul de la domiciliul reclamantului.

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Teleorman și Tribunalul Dolj a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe asupra caracterului normelor de competență prevăzute de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează un caz de competență teritorială alternativă, raportat la circumstanțele factuale concrete ale litigiului, ce relevă că unul dintre pârâți are calitatea de judecător la Tribunalul Teleorman.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că: "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

În cauză, reclamantul A. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de textul legal anterior redat - de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Alexandria (din punct de vedere teritorial - instanța de la domiciliul reclamantului), care, chiar dacă nu era competentă material a soluționa cauza, era instanță inferioară Tribunalului Teleorman, ambele instanțe de judecată fiind în circumscripția aceleiași curți de apel.

Normele art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanță, din oficiu, prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În aceste condiții, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către instanța de judecată din oficiu și nici de către reclamant, ci numai de către pârâți în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.