ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2262/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 6 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 euro pentru acesta și 500.000 euro pentru soția sa, C., interzicerea săvârșirea discriminării săvârșite de către pârâtă pe viitor precum și obligarea acesteia la publicarea hotărârii de condamnare pentru fapta de discriminare precum și la orice alte măsuri prin care se poate ajunge la restabilirea dreptului de a nu fi discriminat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 252- 257, art. 1349 și urm. C. civ., art. 6, art. 10, art. 14 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 27 din O.G. nr. 137/2000, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 16 din Constituția României, art. 16 C. pen., art. 16 C. civ.

La termenul din 14 iunie 2019 reclamantul a precizat că își micșorează pretențiile la suma de 400.000 RON, din care 200.000 RON pentru acesta și 200.000 RON pentru soția sa, menționând că nu dorește ca soția sa să facă parte din proces, având doar calitatea de persoană vătămată.

Prin sentința civilă nr. 443 din 13 septembrie 2018 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă la termenul din 13 septembrie 2018 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23.10.2019, sub același număr, fiind repartizată spre soluționare secției a V-a civilă.

La termenul din 12 februarie 2020 reclamantul a depus o cerere adițională prin care a reiterat aspectele din cererea introductivă și prin care a precizat că prin hotărârea CNCD din dosarul nr. x/2018 pârâta a fost sancționată cu amendă de 2.000 RON pentru discriminare, în privința sumelor solicitate prin acțiune învederându-se că prejudiciul cauzat prin discriminare este de 250.500 RON pentru reclamant și 250.500 RON pentru soția sa.

La 6 iulie 2020 reclamantul a depus o nouă cerere adițională prin care a reiterat aspectele din cererea introductivă și a adăugat că afirmațiile pârâtei au stârnit un val de indignare în rândul românilor din diasporă și a modificat totodată cuantumul daunelor morale solicitate, acesta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 RON pentru reclamant și a sumei de 150.000 RON pentru soția sa, C..

La 2 iunie 2021 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a precizat că soția sa este legal îndreptățită la despăgubiri conform probelor administrate în dosar, a reluat aspectele din celelalte cereri adiționale și a adăugat că daunele morale pentru A. și C. sunt de 348.600 RON în total.

La termenul din 10 iunie 2021 instanța invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale către C. și a unit această excepție cu fondul cauzei, din considerentele enunțate în încheiere.

La 10 iunie 2021, la prezentul dosar a fost anexat dosarul nr. x/2020, în urma admiterii excepției litispendenței.

Prin sentința civilă nr. 1157/15.07.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. în formularea capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale către C., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., aceasta fiind obligată la plata către reclamantul A. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin aceeași sentință s-a dispus încetarea încălcării dreptului la demnitate prin ștergerea postării mesajului discriminatoriu de pe pagina de Facebook a pârâtei și interzicerea pentru viitor a postării mesajului respectiv precum și obligarea pârâtei la postarea prezentei hotărâri pe pagina proprie de Facebook (după anonimizarea datelor cu caracter personal), la rămânerea definitivă a acesteia.

Totodată, instanța a respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale către C., ca fiind formulat de o persoană care nu are calitate procesuală activă și restul pretențiilor formulate de către reclamant, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul A. și pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 485A din 28 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 1157/15.07.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A., invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține, în esență, de o manieră incoerentă, confuză, lipsită de rigoare procedurală, că instanțele de fond și de apel au comis grave erori, fără a avea în vedere probele administrate în cauză.

În continuare, recurentul redă conținutul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dezvoltând definiții preluate din doctrină în legătură cu fiecare dintre acestea, indicând, totodată, într-o înșiruire ilogică și incoerentă, texte din C. proc. civ., art. 70-75 din C. civ., Legea nr. 303/2004, C. pen., Constituție, precum și pasaje din hotărâri judecătorești pronunțate de Înalta Curte.

Memoriile depuse ulterior la dosar, în datele de 15 noiembrie 2022 și 16 noiembrie 2022, au fost redactate în aceeași manieră și, fiind în afara termenului reglementat de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, fără posibilitatea identificării unor motive de ordine publică, în sensul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., ele nu au realizat o legală învestire a instanței.

Intimata-pârâtă B. nu a formulat întâmpinare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3o iunie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 6 februarie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent, probele cerute și încuviințate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanța de apel și de instanța de fond, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susținând interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

Criticile astfel invocate constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar în recurs.

De asemenea, reclamantul a procedat la reproducerea criticilor invocate prin motivele de apel și a apărărilor formulate în fața primei instanțe, deși trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței de apel pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocate formal prin memoriul de recurs.

Reproducerea textelor legale invocate de recurent, precum și a diverselor preluări din doctrină, jurisprudența națională și europeană, fără a arăta, în concret, care sunt greșelile instanței de apel în raport cu textele legale și cazuistica judiciară la care a făcut referire recurentul nu pot constitui critici apte a declanșa controlul de legalitate, reglementat doar pentru cazurile de casare expres indicate în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Totodată, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a actelor normative care au stat la baza apărărilor și criticilor din fond și apel nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate, prin memoriul de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în oricare dintre ipotezele descrise în cuprinsul acestui text legal, recurentul era dator să argumenteze rațiunea pentru care consideră că hotărârea atacată se impune a fi casată, în raport cu fiecare motiv de nelegalitate invocat și considerentele reținute de instanța de apel.

Din lecturarea cererii de recurs, rezultă însă că recurentul-reclamant a invocat doar formal dispozițiile legale sus-menționate, fără a dezvolta critici care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel, susținând pretinsa nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva interpretării greșite de către instanța de apel a situației de fapt, contestate de recurent, a probelor cerute și încuviințate în cursul procesului și a aprecierii acestora realizate de instanța de apel și de instanța de fond.

Astfel, pe de o parte, simpla nemulțumire generică a reclamantului față de hotărârea recurată, sub aspectul unei pretinse nelegalități a hotărârii atacate din perspectiva interpretării greșite a probatoriului, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea conținutului motivelor de apel și a celor invocate la fond, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 485A din 28 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.