ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2251/2022

HOTĂRÂRE

16.11.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2251/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2020, la data de 17.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Societatea B. S.R.L., C., D., obligarea acestora la punerea la dispoziția reclamantului a actelor contabile ale societății B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 2268/29.09.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

A reținut instanța că, raportat la obiectul cauzei, respectiv obligația neevaluabilă în bani, constând în obligarea pârâtului la punerea la dispoziția reclamantului a actelor contabile ale societății pârâte, sunt aplicabile dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., care prevăd că sunt de competența judecătoriei cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date în competența altor instanțe.

Faptul că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu înseamnă că acțiunea este prevăzută de Legea nr. 31/1990, în sensul dispozițiilor art. 63, care prevăd că cererile și căile de atac prevăzute de această lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal, ci că dispozițiile art. 199 alin. (5) din lege conturează cauza juridică a acțiunii.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul societatea pârâtă, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 1541/17.02.2022, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut instanța că, în raport de natura juridică a cererii (personală patrimonială) și de valoarea obiectului principal al acesteia, situată sub plafonul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 lit. j) C. proc. civ., competența materială de soluționare aparține judecătoriei, competența teritorială urmând a se determina în raport de norma generală în materie - art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul), câtă vreme cererea nu se încadrează în categoria celor care atrag competența teritorială exclusivă a unei anume instanțe.

Întrucât sediul social al pârâtei B. S.R.L. se află pe raza sectorului 1 București, competența teritorială în soluționarea cauzei aparține Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 5424/02.06.2022, Judecătoria Sector 1 București, secția civilă a declinat competența teritorială în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Tribunalului București, instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.

A motivat în considerente că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 17.11.2020, sediul societății pârâte se afla în sectorul 2 al municipiului București, modificarea acestuia fiind realizată și înregistrată ulterior începerii procesului, respectiv la data de 25.01.2021 și data de 23.04.2021, astfel cum rezultă din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților B. S.R.L., din rezoluția nr. 56970/23.04.2021 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului și din certificatul de înregistrare mențiuni din data de 26.04.2021.

În acest context a reținut că în mod corect Tribunalul București a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, aceasta fiind instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, întrucât la data începerii procesului, respectiv 17.11.2020, sediul societății pârâte era situat în circumscripția acesteia, iar modificarea sediului pârâtei ulterior sesizării nu atrage modificarea competenței teritoriale, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1226/03.08.2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a declinat competența de soluționare a conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București.

A reținut că instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, la care se referă dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. se stabilește în raport de toate instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

În speță, conflictul negativ de competentă s-a ivit între trei instanțe, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a civilă, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 1 București, iar instanța imediat superioară și comună celor trei instanțe aflate în conflict este Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 130/F/23.09.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, a constatat, la rândul său, existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut că prima instanță sesizată, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu la data de 15.09.2021, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Ulterior, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pe considerente legate de adresa sediului social al persoanei juridice la data sesizării instanței de judecată.

În aceste circumstanțe procedurale, instanța a reținut că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1541/17.02.2022 de către Judecătoria Sectorului 2 București, competența materială în favoarea judecătoriei a devenit câștigată cauzei, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, nemaifiind antamate aspecte de competență materială prin sentința de declinare pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, excepția invocată de această instanță având ca obiect necompetența sa teritorială.

Așadar, Tribunalul București, secția a VI-a civilă nu se află în conflict de competență cu niciuna dintre cele două judecătorii, așa cum eronat a reținut Tribunalul București, secția a III-a civilă (instanță sesizată cu soluționarea regulatorului de competență dintre cele două judecătorii), câtă vreme acestea și-au declinat reciproc competența teritorială, iar nu (și pe cea) materială, de a judeca cauza.

În acest context, sunt incidente dispozițiile art. 135 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict."

Raportat la acest text de lege și având în vedere că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 2 București sunt instanțele aflate în conflictul negativ de competență dedus judecății, conflictul vizând necompetența teritorială, rezultă că Tribunalul București, secția a III-a civilă este instanța căreia îi revine competența de soluționare a prezentului conflict, având în vedere că este instanța superioară și comună celor două judecătorii aflate în conflict de competență.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență vizând determinarea instanței chemată în baza legii să pronunțe regulatorul de competență și competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei (conflictul de competență) în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, pentru următoarele argumente:

Se reține în speță că prezenta instanță a fost învestită cu pronunțarea unui regulator din perspectiva stabilirii competenței materiale în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între instanțele care și-au declinat reciproc competența în soluționarea acțiunii pornite de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Societatea B. S.R.L., C. și D., având ca obiect obligație de a face - obligarea pârâților să pună la dispoziția reclamantului a actelor contabile ale societății B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. "Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.’’ În aplicarea normei evocate rezultă că instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict se stabilește în raport de instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

Înalta Curte constată că prima instanță sesizată, Tribunalul București, secția a VI-a civilă nu se află în conflict cu cele două judecătorii, deoarece a dispus, prin sentința civilă nr. 2268/29.09.2021, asupra necompetenței sale materiale. Or, ulterior, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a litigiului în raport de sediul social al pârâtei la data introducerii acțiunii, nemaipunându-se în discuție aspectul necompetenței materiale, astfel că aceasta a rămas câștigată în favoarea judecătoriei.

În aplicarea prevederilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și văzând că singurele instanțe aflate în conflict negativ sub aspectul competenței teritoriale în soluționarea cauzei deduse judecății sunt Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului București, secția a III-a civilă, competența legală de pronunțare a regulatorului de competență menit să tranșeze conflictul de competență astfel apărut, ca instanță superioară și comună celor două judecătorii.