ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2022

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2022

Deliberând , asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din data de 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția netimbrării, invocată din oficiu, și a fost anulată cererea de recuzare formulată de recurentul A., ca netimbrată; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), și b) C. proc. civ., instanța a aplicat recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii recurate, întrucât au fost încălcate normele de procedură privind repartizarea aleatorie a cauzelor, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 7/2019, la dosar nefiind dovada repartizării aleatorii a completelor de judecată.

Recurentul a mai susținut că încheierea de respingere a cererii de reexaminare formulate împotriva soluției de respingere a cererii de ajutor public judiciar i-a fost comunicată, la cutia poștală, la data de 29 iunie 2021, dată la care nu se afla la domiciliu, fiind în mijlocul perioadei de vacanță judecătorească. Pe de altă parte, nu a avut cunoștință de termenul de soluționare a cererii de recuzare, care s-a soluționat fără citarea părților, și, pe cale de consecință, nu a știut despre obligația de timbrare a cererii, fiind împiedicat să timbreze cererea și să precizeze motivele de recuzare a judecătorului, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conchizând, recurentul a învederat că doamna judecător B. a fost repartizată, cu încălcarea legii, în 4 dosare și prin pronunțarea soluțiilor în acele dosare a încălcat dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232 și art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ.. A mai arătat că încheierea atacată nu i-a fost comunicată, urmând să motiveze cererea de recurs după comunicarea acestei încheieri.

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În 07 februarie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, iar în 04 mai 2022 a depus note de ședință.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 04 mai 2022, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 27 octombrie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat critici cu privire la compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare, cu privire la modalitatea de comunicare a cererii de reexaminare și că nu a fost citat la soluționarea incidentului procedural, aceste critici urmând a fi analizate în ordinea pe care logica raționamentului juridic o impune.

Astfel, este lipsită de temei critica recurentului vizând compunerea completului de judecată care a soluționat recuzarea, nefiind încălcate regulile de repartizare aleatorie cum eronat susține acesta.

Potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține."

Ca regulă, în privința instanței competente să soluționeze aceste incidente procedurale și a compunerii completului învestit în concret cu acestea, art. 50 alin. (1) C. proc. civ. prevede că abținerea sau recuzarea se hotărăște de un "alt complet", adică de un complet din care nu face parte judecătorul care s-a abținut ori care a fost recuzat.

De reținut este că în ceea ce privește compunerea completurilor de judecată, acestea se stabilesc de către colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești, date fiind dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în vigoarea la data sesizării instanței de judecată de către relamant, potrivit cu care "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotație, de unul dintre membrii acestuia."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 "(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței. (…)

(4) În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial.

(5) În cazul în care după soluționarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscriși în lista de permanență după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluționarea incidentului procedural.

(6) Planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției, cu aprobarea colegiului de conducere, ținându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor.

(7) Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate."

Se observă că recurentul, în invocarea criticii privind compunerea completului de judecată, pleacă de la premisa că stabilirea completurilor de judecată se face numai prin lege, considerând că nu poate fi lăsată la aprecierea unui organ administrativ o asemenea competență, raportat la dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 7/2019, potrivit cu care colegiul de conducere nu poate adopta regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.

În același sens, se reține că aceste aspecte privind competența colegiilor de conducere ale curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată au făcut obiectul controlului de constituționalitate, soluționat prin Decizia nr. 71/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), ale art. 29 alin. (1) lit. a) teza întâi, ale art. 31 alin. (1) lit. c) și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În cuprinsul acestei decizii, s-au reținut următoarele:

"34.(…) Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

În cauză, prin rezoluția din 08 iulie 2021, aflată la fila x verso în dosarul curții de apel, s-a stabilit, "în temeiul art. 110 alin. (8) din ROIIJ, că întrucât d-na judecător D. se află în concediu de odihnă, completul în dosarul nr. x/2016 pentru soluționarea cererii de recuzare a d-nei judecător B., se compune din președinte E., judecător G. și judecător H., din planificarea de permanență aprobată din HCCCAB nr. 134 din 03.06.2021, având în vedere că în perioada 12-14.07.2021 de permanență figurează dl judecător F., iar în perioada 15-16.07.2021 d-na judecător B.."

Prin urmare, în raport cu cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare a doamnei judecător B. a fost legală, dispusă în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

În ceea ce privește critica prin care se susține că doamna judecător B. a fost repartizată cu încălcarea legii, recurentul fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate de aceasta în alte dosare, considerând că a încălcat dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232, art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., se reține că, în prezenta cale de atac, nu pot fi supuse controlului judiciar soluțiile pronunțate în alte dosare, iar criticile relative la repartizarea doamnei judecător B. în soluționarea recursului declarat în dosarul nr. x/2019 sunt nefondate.

Potrivit art. 199 C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., "(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.

(2) După înregistrare, cererea și înscrisurile care o însoțesc, la care sunt atașate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanță, se predau președintelui instanței sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17 decembrie 2015, "(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete.

(2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcție de numărul și de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată."

Analizând actele dosarului, se observă că pe prima pagina a dosarului de recurs se regășeste ștampila de intrare și viza președintelui secției, dosarul primind astfel dată certă, iar pe verso, se află viza persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie, dosarul fiind repartizat în data de 10 august 2021 completului CR1, din compunerea căruia a făcut parte doamna judecător B..

Procedând în continuare la analiza motivelor de recurs, se constată că neîntemeiată este și critica privind comunicarea încheierii de respingere a cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar la cutia poștală în data de 29 iunie 2021, când recurentul nu se afla la domiciliu, fiind în perioada vacanței judecătorești.

Din analiza actelor dosarului, se observă că prin cererea transmisă prin e-mail la data de 05 aprilie 2021, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, iar prin rezoluția din data de 15 aprilie 2021 s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Recurentul-reclamant A. a formulat ajutor public judiciar referitor la taxa de timbru de 100 RON, aferentă cererii de recuzare, respinsă prin încheierea din 10 mai 2021. Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 22 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Conform mențiunilor din procesul-verbal de înmânare din data de 29 iunie 2021, aflat la dosarul nr. x/299/2016*/a4 și întocmit de agentul procedural în temeiul art. 164 C. proc. civ., rezultă că încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare a fost depusă în cutia poștală, întrucât recurentul a fost absent de la domiciliu.

Actul de procedură a fost depus la cutia poștală a recurentului, întrucât, conform dispozițiilor art. 163 alin. (8) C. proc. civ., în cazul în care persoana căreia trebuie să-i fie comunicat actul de procedură lipsește de la domiciliu și nu sunt prezente nici persoanele prevăzute la alin. (6) și (7) din același articol, sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ. referitoare la comunicarea actului de procedură prin lăsarea lui în cutia poștală.

Prin urmare, critica recurentului, în sensul că nu i s-a comunicat încheierea din 22 iunie 2021 și că nu a avut cunoștință despre obligația de a timbra cererea de recuzare, nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 165 pct. 1 C. proc. civ., în cazul în care actul de procedură nu a putut fi înmânat persoanelor prevăzute în art. 163 (către destinatar, personal sau prin reprezentant, către persoanele majore din familia acestuia sau cu care locuiește ori care îi primesc, în mod obișnuit, corespondența, către administrator, portar, sau persoanei care, în mod obișnuit, îl înlocuiește), procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră legal îndeplinită la data încheierii de către agentul procedural a procesului-verbal corespunzător, în cauză, în data de 29 iunie 2021 .

De altfel, se reține că potrivit art. 10 C. proc. civ., recurentul avea obligația să contribuie la desfășurarea procesului fără întârziere și să urmărească finalizarea acestuia, sens în care se reține că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu îl exonerează de răspundere pe recurent, care avea obligația să se conformeze măsurilor dispuse de instanță și să depună taxa judiciară de timbru aferentă soluționării cererii de recuzare.

O altă critică a vizat faptul că recurentul nu a avut cunoștință despre termenul de soluționare a cererii de recuzare, fiind împiedicat să timbreze și fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv că instanța nu i-a comunicat încheierea de respingere a cererii de recuzare.

Critica este nefondată.

Legat de procedura de soluționare a cererii de recuzare, art. 51 alin. (1) C. proc. civ. arată că instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar; în aceleași condiții, instanța le va asculta pe părți.

În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că de vreme ce judecata abținerii și recuzării se face fără prezența părților, înseamnă că acestea nu se citează, fiind opțiunea judecătorului ca aceste incidente procedurale să fie judecate fără a implica o procedură contradictorie, reprezentând unul dintre cazurile derogatorii de la principiul contradictorialității procesului civil.

Referitor la pretinsa necomunicare a încheierii recurate prin care a fost respinsă cererea de recuzare, se constată, din observarea actelor din cuprinsul dosarului curții de apel, că încheierea i-a fost comunicată recurentului în data de 21 iulie 2021, la adresa indicată de acesta în fața curții de apel și în cuprinsul cererii de recurs.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, încheierea atacată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2022.