ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2022

HOTĂRÂRE
10.11.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la 28 mai 2021 sub nr. x/2021 revizuentele A., B. și C., în contradictoriu cu intimatii Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Biroul executorilor judecătorești asociați D., a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 10 februarie 2021, pronunțată de către Judecatoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat obligarea intimaților Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la evaluarea imobilelor ce fac obiectul dosarului nr. x C. civ. constituit în baza Legii nr. 10/2001; restituirea sumelor aferente după evaluarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de garant al Statului Roman, iar Biroul executorilor judecătorești asociați D. să facă toate diligențele pentru executarea creanțelor sau, în caz contrar, pentru executarea penalitatilor de întârziere, conform dispozitiilor prevăzute la art. 904 si art. 905 C. proc. civ., așa cum au promovat acțiunea la instanța de fond, Judecatoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentele A., B. și C., în contradictoriu cu intimatii Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Compensarea Imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Biroul executorilor judecătorești asociați D., în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen; a fost admisă excepția tardivității, invocată din oficiu; a fost respinsă, ca tardivă, revizuirea formulată de revizuentele A., B. și C. împotriva încheierii din 10.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și compensarea imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Biroul executorilor judecătorești asociați D..

Împotriva sentinței civile nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă au formulat recurs revizuentele A., B. și C., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentele susțin că au formulat cerere de revizuire în termenul prevăzut de art. 511 C. proc. civ., contrar celor reținute de instanța de revizuire care a nesocotit faptul că orice cerere adresată instanței trebuie motivată pertinent și legal. În acest sens arată că au fost împiedicați să exercite dreptul de a formula revizuire întrucât nu au primit comunicarea în dosarul nr. x/2020 având ca obiect contestație la executare, soluționat favorabil revizuentelor de către Judecătoria Sectorului 1 București.

Mai arată că, la momentul formulării cererii de revizuire, nu se pronunțase instanța de apel în dosarul nr. x/2020, motiv pentru care a solicitat suspendarea cererii de revizuire până la soluționarea acestui ultim dosar.

Solicită casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru înființarea popririi având în vedere neexecutarea obligației de a face, raportat la dispozițiile art. 905 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 7 septembrie 2022, a fost fixat termen de judecată la 10 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul executorilor judecătorești asociați D. și asupra recursului formulat.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, dat fiind faptul că intimatul Biroul executorilor judecătorești asociați D. a figurat ca parte în dosarul de revizuire în care a fost admisă excepția de tardivitate a declarării căii extraordinare de atac de retractare, se impune păstrarea cadrului procesual în prezentul recurs care are ca obiect verificarea, cu prioritate, a legalității învestirii instanței sub aspectul termenului defipt de lege pentru promovarea cererii de revizuire.

Prin cererea de revizuire, înregistrată la 28 mai 2021, pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, declinată în favoarea Curții de Apel București prin sentința civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, revizuentele A., B. și C. au solicitat revizuirea încheierii din 10 februarie 2021, pronunțată de către Judecatoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5,8 și 9 C. proc. civ.

Se constată că, prin sentința civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București, s-a reținut că, deși revizuentele au invocat în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5,8, 9 C. proc. civ., din conținutul cererii de revizuire rezultă indubitabil că au avut în vedere motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, iar acest aspect nu a fost contestat de către revizuente.

Prin hotărârea recurată, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentele reclamante A., B. și C. împotriva încheierii din 10 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și compensarea imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Biroul executorilor judecătorești asociați D..

În considerentele deciziei, curtea de apel a reținut, referitor la cererea de repunere în termen, că, potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către parte, iar unei asemena situații nu îi poate fi asimilată necomunicarea unei hotărâri care nu face obiectul revizuirii, astfel cum au invocat revizuentele.

În ceea ce privește termenul de declarare a căii extraordinare de atac, s-a reținut că încheierea din 10 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă la data pronunțării sale, iar revizuentele au depus cererea de revizuire, prin poștă, la 28 mai 2021.

Raportat la prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a arătat că termenul de revizuire este de o lună, ce se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, cea a cărei revizuire se solicită.

Prin cererea de recurs, recurentele-revizuente au criticat soluția dată de prima instanță, susținând că cererea de revizuire a fost depusă în termen legal având în vedere că au fost împiedicați să exercite dreptul de a formula revizuire întrucât nu au primit comunicarea unei alte hotărâri, respectiv cea pronunțată în dosarul nr. x/2020 având ca obiect contestație la executare, soluționat favorabil revizuentelor de către Judecătoria Sectorului 1 București, iar, la momentul formulării cererii de revizuire, nu se pronunțase instanța de apel în același dosar, anterior menționat.

Ca atare, ceea ce contestă recurentele-revizuente este aplicarea greșită a normelor procedurale ce reglementează termenul de formulare a cererii de revizuire, critici încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivele invocate de recurentele revizuente în justificarea împiedicării de a formula cererea de revizuire în termenul prevăzut de lege, respectiv necomunicarea hotărârii pronunțate în dosarul având ca obiect contestație la executare și lipsa caracterului definitiv al acestei hotărâri, nu îndeplinesc cerințele art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârile pronunțate în această cauză nu au făcut obiectul cererii de revizuire formulate în prezentul dosar.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului legal prevăzut pentru exercitarea dreptului de a formula calea de atac a revizuirii atrage aplicarea sancțiunii decăderii din exercitarea dreptului.

Față de prevederea expresă din cuprinsul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai sus citat, care nu lasă loc de interpretare, precum și față de sancțiunea reglementată prin dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente speței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele A., B. și C. împotriva sentinței nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele A., B. și C. împotriva sentinței nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-30
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 689/2022
Ședința publică din data de 30 martie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrati
ÎCCJ 2022-12-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2499/2022
Ședința publică din data de 15 decembrie 2022 Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII
ÎCCJ 2022-06-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1439/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra recursului civil de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contenc
ÎCCJ 2022-12-08
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2454/2022
Ședința publică din data de 8 decembrie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2022-01-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 152/2022
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2017, re
Sursă