ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2174/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1030 din 08 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 2988 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții A., B. și C., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 ianuarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au susținut că încheierea Curții de Apel București din 16 septembrie 2020 prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului D. li s-a comunicat în data de 14 octombrie 2020, iar în data de 16 decembrie 2020 au făcut demersuri la Camera Notarilor Publici pentru a solicita date în acest sens.

În data de 15 ianuarie 2021, Camera Notarilor Publici le-a solicitat să atașeze solicitării formulate certificatul de deces al defunctului.

Au mai arătat recurenții că, în data de 02 iunie 2021, au depus o cerere prin care au indicat moștenitorii legali ai defunctului, atașând actele de stare civilă și solicitând introducerea acestora în cauză, iar în data de 12 august 2021, Camera Notarilor Publici le-a comunicat răspunsul emis în 23 iulie 2021, din care rezultă că nu a fost dezbătută succesiunea defunctului D..

La data de 29 decembrie 2021, recurenții au depus motivele de recurs, arătând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 416 C. proc. civ., cauza nefiind în nelucrare din motive imputabile recurenților timp de 6 luni.

Astfel cum reiese din actele dosarului, la data de 16 septembrie 2020, Curtea de Apel București a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, curtea de apel a apreciat că termenul de perimare a început să curgă la data de 16 septembrie 2020 și că s-a împlinit la 16 aprilie 2021; or, încheierea de suspendare a fost comunicată recurenților la data de 14 octombrie 2020, iar în data de 16 decembrie 2020 au solicitat date despre dezbaterea succesiunii defunctului D. de la Camera Notarilor Publici, instituție care, la 15 ianuarie 2021, le-a solicitat să anexeze certificatul de deces al defunctului, sens în care în data de 02 iunie 2021 au depus la dosar o cerere prin care au indicat moștenitorii legali ai defunctului, solicitând introducerea acestora în cauză.

În data de 12 august 2021, Camera Notarilor Publici le-a comunicat răspunsul emis în 23 iulie 2021, din care rezultă că nu a fost dezbătută succesiunea după defunctul D..

Recurenții au învederat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Recurenții au mai arătat că hotărârea recurată nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv dreptul recurenților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., respectiv casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 29 septembrie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestora la data de 10 noiembrie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului se critică soluția de constatare a perimării pronunțată de către instanța de apel în condițiile în care suspendarea judecății în raport de care s-a adoptat o astfel de măsură procesuală s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru indicarea moștenitorilor pârâtului D. decedat pe parcursul procesului, având în vedere conduita procesuală a părții care a întreprins toate demersurile în vederea introducerii în cauză a acestor moștenitori.

Acest motiv se înscrie în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât supune dezbaterii analizarea condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se verifica dacă, într-adevăr, a operat sancțiunea perimării, și este găsit întemeiat de Înalta Curte, urmând a conduce la casarea deciziei atacate.

În esență, s-a susținut că instanța de apel a apreciat greșit asupra împlinirii termenului de perimare din perspectiva dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi îndeplinită condiția ca lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții, recurenții afirmând că au efectuat, la momente diferite de timp, toate demersurile în vederea indicării moștenitorilor, astfel că nelucrarea dosarului nu le este imputabilă.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.’’

Perimarea este definită drept sancțiunea procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, dacă acesta a rămas în nelucrare, din vina părții, în intervalul de timp prevăzut de lege. Totodată, perimarea are o natură juridică mixtă, ea reprezentând, în același timp, o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței, vreme îndelungată în judecată.

Pentru a opera perimarea, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, trei condiții, respectiv: să existe pe rol un proces în primă instanță sau în căile de atac, pricina să rămână în nelucrare în termenul prevăzut de lege, iar lăsarea pricinii în nelucrare să fie consecința culpei părții.

Rezultă că perimarea intervine numai dacă în intervalul de timp prevăzut de norma de drept nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură din cauza lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Examinarea primelor două cerințe nu comportă discuții, deoarece sunt îndeplinite, instanța de recurs având a se apleca asupra celei de-a treia cerințe în condițiile particulare ale cauzei, anume ca pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții.

În speță, instanța de recurs a dispus suspendarea judecării litigiului, în recurs, la 16 septembrie 2020, în virtutea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului-pârât D., decedat la 26 martie 2019.

Ulterior, prin decizia atacată, a constatat perimată cererea de apel, stabilind că rămânerea în nelucrare a pricinii se datorează culpei părții, care deși a avut cunoștință de motivul suspendării, nu a indicat moștenitorii defunctului decât după împlinirea termenului de perimare.

Înalta Curte reține că nu se poate aprecia că ar fi operat o prezumție de desistare a recurenților în continuarea judecății, de la momentul pronunțării încheierii de suspendare, câtă vreme aceștia au întreprins o serie de demersuri din care rezultă cu evidență voința continuării judecății. Astfel, aceștia au depus la dosar adresa formulată către Camera Notarilor Publici București, înregistrată cu nr. x/2020 din 15.01.2021, precum și solicitarea Camerei Notarilor de a se depune, în vederea soluționării cererii, a certificatului de deces al pârâtului D.. Totodată, au depus la dosar răspunsul dat de Camera Notarilor Publici București nr. C3399 din 23 iulie 2021 în sensul că, de la data decesului și până la 23 iulie 2021, nu figurează dezbătută succesiunea defunctului prin procedura succesorală notarială.

Or, în aceste circumstanțe, nu este îndeplinită cerința lăsării în nelucrare a dosarului din motive imputabile părții, pentru ca instanța de recurs să poată aplica sancțiunea perimării, conduita recurenților fiind una contrară desistării și corespunzând voinței de a continua judecata în procedura judiciară în curs, de altfel, chiar împrejurarea că aceștia, anterior constatării incidenței perimării, au indicat moștenitorii defunctului D., în urma unor demersuri personale relevând preocuparea lor reală pentru continuarea judecății.

Drept urmare, raportat la aceste circumstanțe factuale particulare ale cauzei, constatarea intervenirii perimării s-a realizat cu aplicarea greșită a prevederilor art. 416 și 420 C. proc. civ., recursul reclamanților B., C. și A. urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, va fi casată hotărârea curții de apel și trimisă pricina aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții B., C. și A., moștenitor al defunctului E., împotriva deciziei nr. 1030 din 08 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2022.