ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1600/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă la data de 19 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea formulată de apelanții reclamanți A. și B. și apelanta intervenientă C., de introducere în cauză a lui D. în calitate de moștenitor al decedatei E..

A fost respinsă cererea de introducere în cauză a intimaților pârâți F. și G. și în calitate de moștenitori ai defunctei E..

A fost respinsă cererea de amânare formulată de intimata intervenientă H. privind acordarea unui nou termen de judecată pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei E..

În ceea ce privește disjungerea cauzei pe imobile, astfel cum a solicitat intimata intervenientă H., instanța a constatat că pricina se află în apel, apelurile fiind declarate împotriva unei hotărâri unitare, fapt care face imposibilă disjungerea cauzei în acest stadiu procedual, nefiind îndeplinită condiția unei bune administrări a justiției.

În temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., de apelanta intervenientă C. și de apelanții pârâți Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001 și a trimis dosarul în arhivă spre conservare până la stăruința părții interesate, care va arăta moștenitorii defunctei E..

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, în ceea ce privește cererea formulată de apelanții reclamanți A. și B. și apelanta intervenientă C., de introducere în cauză a lui D. în calitate de moștenitor al decedatei E., nu există dovezi în sensul în care testamentul respectiv mai este în ființă și nu se poate stabili dacă, din cuprinsul acestuia, rezultă calitatea de moștenitor sau de succesor al decedatei E.. Instanța a procedat la respingerea cererii respective.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a intimaților pârâți F. și G. și în calitate de moștenitori ai defunctei E., instanța a respins-o, cu motivarea că testamentul în baza căruia intimații pârâți F. și G. își întemeiază calitatea de legatari cu titlu particular este din anul 1998, nefiind cunoscut dacă, până la momentul decesului numitei E., acesta nu a fost revocat, simpla declarație de acceptare a succesiunii întemeiată pe respectivul testament nu este suficientă pentru dovedirea calității de moștenitori cu titlu particular. A indicat că, în ipoteza în care se vor face demersuri și se va dovedi calitatea acestora de moștenitori, urmează să se dispună.

Instanța, față de împrejurarea că s-a acordat deja termen pentru efectuarea demersurilor în vederea indicării moștenitorilor defunctei E., a respins cererea de amânare formulată de intimata intervenientă H..

În ceea ce privește cererea de disjungere a cauzei pe imobile, astfel cum a solicitat intimata intervenientă H., instanța a constatat că prezenta cauză se află în apel, apelurile fiind declarate împotriva unei hotărâri unitare, fapt care face imposibilă disjungerea cauzei în apel, nefiind îndeplinită condiția unei bune administrări a justiției.

Având în vedere că nu au fost indicați moștenitorii defunctei E., prin nedovedirea calității de moștenitori, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., de apelanta intervenientă C. și de apelanții pârâți Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții A. și B., precum și apelanta intervenientă C., la data de 22 februarie 2021.

Printr-un prim motiv de recurs, s-a susținut că încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2021 este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură. Recurenții au arătat că au indicat moștenitorii defunctei E., că în mod incorect s-a dispus suspendarea cauzei în detrimentul soluției de acordare a unui nou termen, precum și că încheierea este nelegală prin prisma considerentelor care au determinat instanța să respingă solicitarea de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei. În contextul în care în cauză au fost indicați moștenitorii defunctei E., în mod nelegal instanța de apel a dispus suspendarea, fără a arăta în concret care sunt înscrisurile din care ar rezulta, în opinia instanței, calitatea de moștenitori.

Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a arătat că încheierea de suspendare încalcă dispozițiile legale prevăzute de art. 129 din C. proc. civ. privitoare la rolul activ, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitoare la termenul rezonabil de soluționare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 martie 2021, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 mai 2021. La termenul respectiv s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 15 septembrie 2021, s-a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public P. din municipiul Oradea, pentru a comunica instanței relații cu privire la dezbaterea succesiunii după defunctul Q., decedat la data de 05 iunie 2017, cu ultimul domiciliu cunoscut în județul Bihor, și o copie, conform cu originalul, a certificatului de moștenitor, dacă este cazul.

S-a mai dispus citarea intimatului Q. pe numele moștenirii, la ultimul domiciliu cunoscut și s-a pus în vedere recurenților-reclamanți, prin reprezentant convențional, să întreprindă demersurile necesare potrivit dispozițiilor procesuale înscrise în art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. partea finală, sub sancțiunea incidentă în cazul în care nu vor solicita introducerea în cauză a moștenitorilor.

Intimații R., S., N., O., I., T., U., V., W. și X. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că nu s-a depus la dosar un certificat de calitate de moștenitor de pe urma defunctei E., că instanța de apel a acordat în mod corect un singur termen de judecată pentru introducerea în cauză a moștenitorilor.

Prin întâmpinarea depusă, intimații F. și G. au solicitat respingerea recursului, menționând că nu se pot acorda mai multe termene pentru a se face dovada calității de moștenitor și pentru ca aceștia să fie introduși în cauză.

Intimații intervenienți R. și H. au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru continuarea judecății. Au arătat că dosarul se află pe rolul instanțelor de judecată de 21 ani, trimis la rejudecare de trei ori.

Recurenții-reclamanți A. și B. și recurenta-intervenientă C. au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimații R., S., N., O., I., T., U., V., W. și X., prin care au solicitat respingerea apărărilor și susținerilor acestora.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate.

Prin cererea din data de 11 mai 2021, recurenții au solicitat acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei Y., respectiv a lui Z. și AA.. Au arătat că aceasta a decedat la 26 februarie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă la data de 19 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., de apelanta intervenientă C. și de apelanții pârâți Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001, până la stăruința părții interesate, care va arăta moștenitorii defunctei E., reținând că nu au fost indicați moștenitorii defunctei respective, prin nedovedirea calității de moștenitori.

Cercetând recursul din perspectiva motivelor de casare expuse, Înalta Curte constată că în recurs nu s-a indicat temeiul de drept privitor la motivele de casare, însă, din cuprinsul argumentelor expuse de recurenți, se poate deduce că acestea se circumscriu criticilor prevăzute de art. 304 punctele 5 și 9 din C. proc. civ. din 1865, vizând, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât în realitate au fost indicați moștenitorii defunctei E., precum și ale art. 129 din același text de lege, privitoare la rolul activ al instanței de judecată și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privitor la termenul rezonabil de soluționare a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., aplicabile și în apel conform art. 298 din același cod, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.

Suspendarea de drept a judecății urmărește acordarea posibilității celor interesați de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, în funcție de împrejurarea ivită, prin introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate, numirea și citarea reprezentantului legal, numirea unui alt mandatar, introducerea în cauză a părții care și-a dobândit (redobândit) capacitatea procesuală de exercițiu, introducerea în cauză a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. Tocmai de aceea, efectul suspendării de drept nu este atât de energic, existând posibilitatea ca instanța să nu suspende judecata, ci doar să acorde un termen pentru a se putea îndeplini formalitatea necesară continuării procesului. Astfel, chiar art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că instanța poate acorda un termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, iar, tot pentru ipoteza morții uneia dintre părți, art. 87 pct. 10 din C. proc. civ. permite ca moștenitorii să fie reprezentați, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanță.

Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situație, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispozițiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

Așa cum s-a arătat, în cauză, prin încheierea care face obiectul controlului judiciar, curtea de apel a dispus măsura suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu motivarea că nu au fost indicați moștenitorii defunctei E., prin nedovedirea calității de moștenitor. Măsura a fost dispusă "până la stăruința părții interesate, care va arăta moștenitorii defunctei E.".

Cu referire la neindicarea moștenitorilor defunctei E., Înalta Curte constată că la termenul din 19 ianuarie 2021, recurenții au depus la dosarul cauzei cerere prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de moștenitor al defunctei E., a fratelui acesteia, D., în calitate de legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. x din 1 octombrie 1998, la BNP BB., indicând și domiciliul acestuia în vederea citării.

Mai mult decât atât, la același termen, reprezentantul convențional al intimaților pârâți Tudoran a depus la dosar, în susținerea cererii de introducere în judecată în calitate și de moștenitori ai defunctei E., declarațiile de acceptare a succesiunii, date de F. și G., autentificate prin încheierile nr. 2083 și nr. 2055 din data de 07.12.2020, întemeindu-și calitatea afirmată de moștenitori în baza mențiunilor cuprinse în testamentul autentificat sub nr. x din 1 octombrie 1998, la BNP BB., în care sunt instituiți legatari cu titlu particular, cu privire la imobilul apartament nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x.

Prin urmare, Înalta Curte reține că în timpul judecății desfășurate în fața instanței de apel au fost indicați trei moștenitori prezumtivi ai defunctei E., contrar celor reținute prin încheierea recurată.

Sub aspectul nedovedirii calității de moștenitor, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că nu există dovezi în sensul în care testamentul în baza căruia se invocă respectiva calitate de moștenitor a lui D., mai este în ființă, dacă din cuprinsul acestuia rezultă calitatea de moștenitor sau calitatea de succesor al decedatei E. și, pe de altă parte, că solicitarea intimaților CC. nu este însoțită de dovezi ale calității de moștenitor.

Înalta Curte reține că măsura care face obiectul criticilor de recurs a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., care exclude ipoteza suspendării de drept a cauzei în cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Or, în cauză, la termenul acordat pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, recurenții au indicat moștenitorul și au depus ca document doveditor, testamentul întocmit de defunctă în favoarea fratelui său, respectiva cerere nefiind una pur formală. Nici cererea intimaților pârâți CC. nu a fost una formală, fiind însoțită de documente doveditoare.

În atare circumstanțe, criticile recurenților privind nelegalitatea încheierii atacate sunt întemeiate, neputând fi incidentă în cauză prima teză a articolului 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. privind suspendarea de drept a cauzei întrucât nu poate fi imputată vreo culpă în sarcina recurenților apelanți cu privire la împiedicarea judecății prin neindicarea moștenitorilor.

În ceea ce privește criticile privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 129 in C. proc. civ., rolul activ al instanței de judecată, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, având în vedere că dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd expres că, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. Or, în cauză, deși motivarea instanței face referire la forța doveditoare insuficientă a înscrisurilor depuse (testament și declarații de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei E.), totuși nu a fost pusă în vedere părților obligația de completare a probatoriului și cu alte înscrisuri și nici nu s-a precizat expres ce alte înscrisuri sunt necesare în cauză în dovedirea calității de moștenitor.

Din această perspectivă, sunt întemeiate susținerile recurenților, care afirmă că, deși suspendarea este una de drept, tinde a deveni o sancțiune, în condițiile în care ar trebui ca aceștia să facă demersuri pentru a depune un certificat de moștenitor, fiind într-o imposibilitate obiectivă de a face asemenea demersuri, dat fiind că nu au calitatea procesuală de a deschide procedura succesorală după defuncta E., o atare prerogativă revenind în mod evident moștenitorilor acesteia, care nu au niciun interes să efectueze astfel de demersuri, raportat la soluția favorabilă pronunțată în faza procesuală a fondului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenți împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-intervenientă C. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2012.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.