ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2166/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a formulat contestație împotriva actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "N." în dosarul execuțional nr. x/2020, prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul sus-menționat și a executării silite înseși, întoarcerea executării silite, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 10985 din data de 20 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că Judecătoria Roman a încuviințat executarea silită a titlului executoriu care se referă la mai mulți debitori, printre care inclusiv la Ministerul Finanțelor, prin încheierea din data de 20 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

A reținut incidența în cauză a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

A explicitat că, dată fiind calitatea creditorilor de judecători în cadrul Tribunalului Iași, adică în cadrul instanței de executare ori superioare instanței de executare, după caz, executorul judecătoresc s-a adresat direct unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditorii, și anume, Judecătoria Roman.

A mai precizat că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar ceea ce interesează este încuviințarea executării silite a titlului executoriu vizând mai mulți debitori principali.

Învestită prin declinare, Judecătoria Roman a pronunțat sentința civilă nr. 1925 din 18 august 2022, îndreptată prin sentința civilă nr. 2103 din 29 septembrie 2022 prin care a admis, a declină în favoarea Judecătoriei Sector 5 București competența teritorială de soluționare a acțiunii având ca obiect contestație la executare și a sesizat Înalta Curte în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, prin încheierea din data de 04.12.2020 îndreptată prin încheierea din 24.03.2021, Judecătoria Sector 5 București a încuviințat executarea silită formulată de către creditori.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul acțiunii îl constituie contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de titlul executoriu - decizia nr. 468/28.04.2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008 și lămurită prin decizia nr. 59/26.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019, irevocabilă, în sensul alocării fondurilor necesare achitării către creditori a sumelor ce se regăsesc în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert O., precum și a cheltuielilor de executare în cuantum de 113.251,98 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din cod.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, Judecătoria Roman, prin încheierea pronunțată în data de 20.08.2020 în dosarul nr. x/2020, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - decizia civilă nr. 468 din 28.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008 și lămurită prin decizia nr. 59/26.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019.

În cuprinsul considerentelor decizorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a arătat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată prima dată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Roman, sus-menționată, este lipsită de relevanță existența altor încheieri de încuviințare a executării silite, date de alte instanțe, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmând a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat prima executarea silită, anume în favoarea Judecătoriei Roman, determinată astfel cu caracter definitiv ca fiind instanța de executare, în acord cu considerentele relevante ale deciziei date în recurs în interesul legii, anterior evocată.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2022.