ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2139/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 26 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și Consiliul Local Tulcea, prin primar, să se dispună obligarea pârâților la plata unei despăgubiri în valoarea de 20.000 euro pentru lipsa de folosință a terenului situat în Tulcea, str. x, pe ultimii 3 ani, pentru damnum emergens cât și lucrum cesans, în perioada august 2012- octombrie 2015, ocupat de cei 6 piloni de susținere și de coloana de țevi supraterane care transportă agent termic și care se află în proprietatea UAT Municipiul Tulcea.

De asemenea, au solicitat plata chiriei lunare, ulterior lunii octombrie 2015 și până la data plății efective; obligarea pârâtei UAT Municipiul Tulcea la restituirea, pe ultimii 3 ani, a impozitului plătit; diminuarea impozitului pentru anii următori, obligând pârâta ca la calcularea impozitului aferent imobilului să nu ia în calcul suprafața de teren de 200 m.p.; obligarea pârâtelor să încheie cu reclamantele un contract de locațiune; obligarea la plata daunelor morale în valoare de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciilor morale.

La termenul de judecată din 16 mai 2016, instanța a constatat că în cauză calitatea de reclamantă o are numai numita B. și, totodată, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. C. S.A..

Prin sentința civilă nr. 1209 din 5 august 2020, Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamanta B., și a obligat pe pârâta UAT Tulcea către reclamantă la plata sumei de 7.343,72 euro (sau echivalentul în RON la data plății) cu titlu de despăgubiri civile, constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în Tulcea, str. x, jud. Tulcea, pentru perioada august 2012 - martie 2020 și a sumei de 9.562,16 euro (sau echivalentul în RON la data plății).

A respins capătul trei al cererii, privind obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un contract de locațiune pentru suprafața de 272 mp afectată de conducte, ca lipsit de obiect.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca neîntemeiată. A obligat pe pârâta UAT Tulcea către reclamantă la plata sumei de 5669 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu admiterea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 525 din 3 iunie 2021, Tribunalul Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT-Municipiul Tulcea prin primar, invocată de apelantă, ca nefondată. A admis apelul principal formulat de către apelanții-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și Consiliul Local Tulcea, prin primar, împotriva încheierii din14 ianuarie 2020 și a sentinței civile nr. 1209 din 5 august 2020, pronunțate de Judecătoria Tulcea.

A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pe apelanta-intimată UAT-Municipiul Tulcea la plata către intimata-apelantă B. a sumei de 37.773,08 euro, sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în Tulcea, str. x, jud. Tulcea, pentru perioada august 2012- martie 2020. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva deciziei pronunțate de tribunal au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea prin Primar și Consiliul Local Tulcea, prin primar.

Prin încheierea nr. 94 din 4 mai 2022, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți a Curții de Apel Constanța a admis excepția de necompetență materială procesuală a acestei secții, dispunând declinarea competenței de soluționare a cererii de recurs în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 227 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., precum și dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Raportat la aceste norme, a statuat că pentru a verifica existența competenței secției specializate în astfel de litigii este necesar a se stabili natura sau obiectul cauzei.

Totodată, a făcut trimitere la Decizia nr. 18/2016, dată în interesul legii, prin care s-a reținut că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

A concluzionat că pentru atragerea competenței secției specializate este necesar a fi pus în discuție un act/fapt juridic din materia ce face obiectul specializării, analiza acestor apărări necesitând valorificarea specializării judecătorului într-o anumită materie, întocmai ca în cazul cererilor formulate pe calea dreptului comun.

Față de aceste considerente, reținând că obiectul și natura cauzei nu atrag competența materială procesuală a secției specializate în litigii cu profesioniști și că această competență nu a fost stabilită nici de către instanța de apel, care a soluționat cauza în secția comună, fără a avea în vedere necesitatea constatării competenței specializate, instanța a admis excepția necompetenței materială procesuală a secției a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți din cadrul Curții de Apel Constanța.

Prin încheierea nr. 172/C din 12 septembrie 2022, secția I civilă a Curții de Apel Constanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale în soluționarea recursului civil formulat de recurenții-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, prin primar, și Consiliul Local Tulcea împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021 a Tribunalului Tulcea.

A declinat competența materială procesuală de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți din cadrul Curții de apel Constanța.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme pentru soluționarea conflictului negativ.

În considerente, a reținut că pârâta S.C. C. S.A. Tulcea are calitatea de profesionist în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3) din noul C. civ., potrivit cărora sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, înțeleasă ca exercitare sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Drept urmare, specificitatea raporturilor dintre părți atrage o jurisdicție specializată, în raport cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 potrivit cu care în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Instanța a apreciat că prezentul litigiu se circumscrie noțiunii de raporturi dintre profesioniști și alte subiecte de drept, în sensul art. 3 din C. civ., având în vedere calitatea de profesionist a pârâtei S.C. C. S.A. Tulcea, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea apelului principal în care se face vorbire despre nesoluționarea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. S.A..

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei B. de obligare a pârâților Municipiul Tulcea și C. S.A. la plata unei despăgubiri în valoarea de 20.000 euro (echivalentul în RON la data cursul BNR de la data plății efective) reprezentând echivalentul a 88.200 RON la data formulării acțiunii, pentru lipsa de folosință a terenului aparținând reclamantelor situat în Tulcea, str. x, pe ultimii 3 ani, atât pentru damnum emergens, cât și lucrum cesans, în perioada august 2012- octombrie 2015, ocupat de cei 6 piloni de susținere și de coloana de țevi supraterane care transportă agent termic și care se află în proprietatea UAT Municipiul Tulcea.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1349 C. civ.

Cauza a fost soluționată, în fond, prin sentința civilă nr. 1209 din 5 august 2020, pronunțată de Judecătoria Tulcea, iar, în apel, prin decizia civilă nr. 525 din 3 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și Consiliul Local Tulcea, prin primar, cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Conflictul negativ de competență este generat de determinarea normelor de competență în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății, în vederea stabilirii secției specializate care este competentă să soluționeze litigiul.

Înalta Curte reține că, în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost învestită, este relevant temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză, respectiv răspunderea civilă delictuală, în raport cu care acțiunea este în mod indubitabil civilă, indiferent de calitatea de profesioniști sau neprofesioniști a unora dintre părțile implicate în proces.

Relevante pentru stabilirea competenței material procesuale sunt dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., în conformitate cu care, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;

d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

În ceea ce privește noțiunea de "profesionist", Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) din C. civ., potrivit căruia sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în această noțiune categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii, nu și faptele ilicite ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesioniști și care se judecă de instanța civilă potrivit dreptului comun.

În sprijinul raționamentului expus sunt și statuările cuprinse în Decizia nr. 18/2016, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, prin care s-a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de natura celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

În speță, Înalta Curte reține că se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesioniști în sensul prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci are natură pur civilă, motiv pentru care aparține secției civile competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, prin primar, și Consiliul Local Tulcea împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. și intimata-pârâtă S.C. C. S.A., în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.