ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea având ca obiect validare poprire înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, în data de 18 februarie 2022, sub nr. x/2022, creditorul Municipiul Aiud, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit A. și cu debitoarea B., menținerea popriririi asupra terțului poprit, arătând, în esență, că debitorul figurează în evidențele fiscale cu debite neachitate către bugetul local al municipiului Aiud în sumă totală de 500 RON, drept pentru care a fost pornită executarea silită împotriva sa, fiind întocmit dosarul de executare nr. 3241/2017, în care a fost instituită poprirea asupra conturilor pe care debitorul le deține la terțul poprit.

În drept, creditorul a invocat dispozițiile art. 236-237 ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Terțul poprit A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov raportat la sediul său din București.

Prin sentința civilă nr. 4971 din 14 iunie 2022, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de terțul poprit prin întâmpinare, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire, formulată de creditorul Municipiul Aiud, prin primar, în contradictoriu cu debitoarea B. și terțul poprit A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, această instanță a reținut că sediul terțului poprit este în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit extrasului ONRC anexat la dosarul cauzei, fiind irelevantă existența unor puncte de lucru sau sedii secundare raportat la dispozițiile art. 237 Codul de procedură fiscală.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 8442/2022 din 23 septembrie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că în speță se solicită menținerea unei popriri fiscale, astfel că sunt aplicabile dispozițiile privind competența prevăzută de dispozițiile art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care instituie o normă de competență de ordine publică, exclusivă și care reprezintă o normă specială ce derogă de la cea generală.

S-a mai reținut că nu instanța de la domiciliul debitoarei este competentă să judece prezenta cauză, ci instanța de la sediul terțului poprit, fiind îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 237 Codul de procedură fiscală cu privire la înștiințarea creditorului despre împrejurarea că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit.

A mai apreciat instanța că, în cauză, a fost chemat în judecată A. - Centrul operațional Brașov, deci un dezmembrământ al societății, unde debitoarea avea un cont deschis și care se afla în administrarea acelui centru operațional, astfel că instanța de la sediul dezmembrământului este competentă să judece menținerea popririi, sintagma din textul legal "sediul terțului poprit" neputând fi interpretată că se referă doar la sediul central al terțului poprit, sediul putând privi și sediul dezmembrământului unde debitorul are un cont deschis.

Conchizând, această instanță a apreciat că, întrucât petenta a chemat în judecată Centrul Operațional Brașov al A., instanța competentă este Judecătoria Brașov.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea creditorului Municipiul Aiud, întemeiată pe dispozițiile art. 236-237 Codul de procedură fiscală, de a se dispune menținerea popririi înființate împotriva terțului poprit A. S.A., cu sediul în Brașov, în baza unui titlu executoriu emis pe numele debitoarei B..

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, atât Judecătoria Brașov, cât și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au raportat la dispozițiile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, însă izvorul conflictului negativ de competență îl reprezintă raportarea celor două instanțe la sediul terțului poprit A. S.A..

Astfel, Judecătoria Brașov a reținut că instanța competentă este cea de la sediul terțului poprit situat în București, potrivit extrasului ONRC anexat la dosarul cauzei, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că nu prezintă relevanță sediul central, ci cel situat în Brașov, având în vedere că petenta a chemat în judecată Centrul operațional Brașov al A., iar sintagma "sediul terțului poprit" din cuprinsul art. 237 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate interpreta că se referă doar la sediul central al terțului poprit, sediul putând privi și sediul dezmembrământului unde debitorul are un cont deschis.

În acest context, se reține că Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale cu privire la cererile prin care se solicită menținerea popririi, norme derogatorii de la cele generale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:

"(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere a popririi în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Sub acest aspect, potrivit actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2017, se constată că executarea silită s-a realizat în modalitatea popririi ce a fost înființată prin adresa din 02 august 2018 și transmisă terțului poprit A. S.A., cu sediul în Brașov, aceeași adresă a terțului poprit fiind indicată și în cuprinsul cererii de menținere a popririi formulate de creditorul Municipiul Aiud .

Totodată, se are în vedere faptul că terțul poprit A. S.A., cu sediul în Brașov, prin răspunsurile la adresa de înființare a popririi emisă de organul de executare, a solicitat în mod expres transmiterea corespondenței ulterioare la același sediu din Brașov .

Așadar, cât timp executarea silită a vizat sediul terțului poprit din Brașov, iar creditorul Municipiul Aiud, prin demersul judiciar inițiat, a înțeles să se adreseze Judecătoriei Brașov, nu prezintă relevanță faptul că sediul social central al terțului poprit figurează în București, potrivit extrasului emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data de 17 martie 2022, întrucât prevederile art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală trebuie interpretate în sensul că prin sediul terțului poprit se înțelege locul unde sunt deschise efectiv conturile debitorului, iar nu sediul central cu care acesta figurează înscris în evidențe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Brașov este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.