ÎCCJ, Secția I civilă

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

asupra cererii de suspendare a executării, constată următoarele:

La data de 23.09.2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2022, cererea privind suspendarea executării deciziei civile nr. 155 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 formulată de petentul Șantierul Naval Orșova S.A.

În motivarea cererii, petentul a arătat că decizia a cărei executare se solicită a fi suspendată are caracter executoriu, fiind pronunțată în apel, într-o acțiune având ca obiect pretenții decurgând din răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.

A mai precizat faptul că a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (5), (6), (7) și 8 C. proc. civ., arătând că punerea în executare a deciziei este dificil de realizat, sumele la care a fost obligat nefiind certe, întrucât hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii între considerente și dispozitiv cu privire la sumele datorate.

Astfel, potrivit dispozitivului, instanța de apel a dispus obligarea intimatelor la plata sumei de 21.428,5 euro cu titlu de despăgubiri morale, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, calculate de la data de 12.06.2009, până la plata efectivă, însă prin considerente s-a reținut că "reclamantul a solicitat un cuantum total de despăgubiri de 71.428,57 euro, din care însă suma de 50.000 euro i-a fost acordată în cadrul procesului penal, rămânând un rest de acordat de 21.728,57 euro, la această sumă urmează a se adăuga, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la data plății integrale a sumei".

Petentul solicită ca instanța să constate că hotărârea este interpretabilă sub aspectul sumelor care pot face obiectul executării silite, că achitarea unei dobânzi legale la o suma cuantificată de către o instanța de judecată, pentru prima dată în anul 2022, pentru o perioada de minim 13 ani anteriori anului în care instanța a determinat câtimea (2009-2022), presupune practic achitarea a încă 100% din sumă cu titlu de dobândă legală.

Având în vedere că suma a fost stabilită abia în anul 2022, apreciază că nu putea fi obligată să plătească dobânda legală începând cu anul 2009, cu atât mai mult cu cât reclamantul a înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată în anul 2017, iar pretențiile sale au fost admise numai în parte.

Petentul a mai arătat că prin decizia ce face obiectul cererii de suspendare a executării nu au fost cuantificate sumele datorate cu titlu de daune materiale, acestea urmând să fie determinate în funcție de o sumă fixă, respectiv 938 RON și/sau în funcție de salariul minim net și pensia încasată de reclamant.

Petentul a precizat că nu cunoaște cuantumul pensiei încasate de reclamant, întrucât acesta nu a făcut dovada pensiei încasate în perioada 2009-2022 în fața instanțelor de fond și nici nu a răspuns solicitărilor petentului privind comunicarea acestui cuantum.

De asemenea, a susținut că există riscul să fie prejudiciat prin punerea în executare a deciziei deoarece suma stabilită este în cuantum de 21.428,57 euro, la care se adaugă daunele materiale pentru o perioadă de 13 ani, în condițiile în care a mai achitat contravaloarea sumei de 25.000 euro cu titlu de despăgubiri către reclamant, în baza deciziei nr. 433/P/2014 a Curții de Apel Constanța, aceste despăgubiri fiind achitate benevol pentru același accident de muncă.

Petentul a apreciat că achitarea unor sume suplimentare, prin raportare la hotărârile penale definitive care au soluționat latura civila a cauzei privind accidentul de muncă, este de natură să afecteze financiar societatea.

Totodată, petentul a menționat că riscul începerii unei executări silite este iminent, întrucât într-o situație anterioară, deși a intenționat executarea de bunăvoie a hotărârilor pronunțate în dosarele penale, reclamantul a început executarea silită în baza unui certificat eliberat pe baza minutei, această executare fiind ulterior anulată de către instanța de judecată.

Astfel, suma datorată potrivit deciziei penale nr. 433/P/2014 a fost achitată în contul executorului judecătoresc, deoarece reclamantul a refuzat indicarea unui cont în vederea efectuării plății, comportamentul abuziv al acestuia rezultând din hotărârile și corespondența atașată cererii de suspendare a executării.

Petentul mai arată că, în situația demarării executării silite, realizarea creanței se poate face de către reclamant printr-o simplă poprire, iar in ipoteza admiterii recursului, acesta s-ar afla în imposibilitatea obiectivă de a mai recupera sumele achitate, fiind evident că reclamantul, persoană fizică, nu va deține resursele financiare necesare pentru restituirea sumelor achitate cu ocazia punerii în executare a deciziei nr. 155 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Ipoteza mai sus arătată este dovedită și de faptul că petentul, având calitatea de pârât, a achitat benevol suma de 12.323 RON, reprezentând prejudiciul material astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 73 C din 12 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în primul ciclu procesual, decizie ulterior casată prin decizia nr. 2463/18.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar reclamantul nu a înțeles să restituie aceste sume.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ.

Prin notele scrise, intimatul a cerut respingerea cererii in considerarea faptului că petentul tergiversează de cca. 13 ani procedurile judiciare, deși în această perioadă de timp a trebuit să urmeze proceduri de recuperare a stării de sănătate.

Susține că petentul nu a făcut demersuri pentru plata benevolă, cel puțin a despăgubirii morale, al cărei cuantum este precis, ci a formulat cereri de lămurire a dispozitivului și de îndreptare a erorilor materiale.

Depune practică judiciară care evidențiază că pentru despăgubirile acordate victimelor accidentelor dobânda se calculează de la data accidentului până la achitarea integrală a debitului.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 17.05.2018, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 27 alin. (6) C. proc. pen. și art. 998-999 și următoarele C. civ. obligarea pârâților S.C. B. S.A. și Șantierul Naval Orșova S.A. la plata sumei totale de 71.428,57 euro reprezentând daune morale ca urmare a culpei angajatorilor (cealaltă jumătate a culpei) ce a condus la producerea accidentului din data de 12.06.2009; la plata sumei de 295.400 RON reprezentând prejudiciul privind venitul nerealizat, respectiv contravaloarea veniturilor nerealizate calculate de la momentul producerii accidentului (12.06.2009) până la vârsta legală de pensionare de 65 de ani (19.01.2027), respectiv pentru o vârstă de 17 ani și 7 luni, timp în care ar fi avut același venit lunar de 1400 RON ca și până la momentul accidentului; la plata dobânzii legale aferente daunelor în cuantum de 71.428,57 euro, calculate de la data accidentului și până la data plății efective a despăgubirilor.

Prin sentința nr. 2450 din 19 octombrie 2018, Tribunalul Constanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâte, fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 73 C din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. și apelurile incidente formulate de intimatele-pârâte S.C. B. S.R.L. și Șantierul Naval Orșova S.A. (prin sucursala Agigea), a schimbat în parte încheierea din 19.04.2018 și sentința civilă nr. 2450/19.10.2018 ale Tribunalului Constanța, în sensul că: a admis excepția autorității de lucru judecat cât privește pretențiile vizând prejudiciul moral și, respectiv, pretențiile aferente prejudiciului material pentru perioada 12.06.2009-13.04.2017; a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâte la plata, în solidar, a sumei de 12.323 RON reprezentând prejudiciu material (venit nerealizat) aferent perioadei mai 2017 - iunie 2019, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale a sumei, a menținut restul dispozițiilor încheierii și sentinței apelate, a obligat pârâtele la plata, către reclamant, a sumei de 721 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente pretențiilor materiale admise și pentru care a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar în primă instanță.

Prin decizia nr. 2463 din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâții S.C. B. S.R.L. și Șantierul Naval Orșova S.A., prin Sucursala Agigea, împotriva deciziei nr. 73 C din 12 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Prin decizia nr. 155 din 16 iunie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, a respins ca nefondate apelurile incidente declarate de intimații pârâți B. S.R.L. și Șantierul Naval Orșova S.A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2018 și sentinței civile nr. 2450 din 19 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017; a admis apelul principal declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2450 din 19 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța și a schimbat parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea.

A obligat pârâtele să plătească, în solidar, reclamantului o despăgubire materială netă, aferentă perioadei 1.11.2009 - 19.01.2027, dar nu mai mult de luna în care ar surveni decesul acestuia, egală cel puțin cu media salariilor nete de care a beneficiat reclamantul în ultimele 12 luni înaintea accidentului de muncă, de 938 RON (dar nu mai puțin de salariul minim brut pe țară garantat în plată minus sarcinile fiscale aplicabile acestuia în fiecare lună), minus cuantumul net al pensiei de invaliditate încasate lunar, rezultatul neputând depăși, în fiecare lună, suma de 1.400 RON. Despăgubirea aferentă perioadei 1.11.2009 - 30.06.2022 se va plăti la data pronunțării acestei hotărâri, iar despăgubirea aferentă perioadei 1.07.2022 - 19.01.2027 se va plăti în prima zi a fiecărei luni, începând cu 1.07.2022 pentru luna iulie 2022.

A obligat pârâtele să plătească, în solidar, reclamantului o despăgubire morală de 21.428,57 euro, în RON la cursul BNR din ziua plății, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la 12.06.2009, până la plata efectivă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat apelantele pârâte la plata către apelantul reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 de RON.

La dosarul cauzei a fost depus extras Ecris potrivit căruia prin încheierea din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de lămurire formulată de apelanta pârâtă Șantierul Naval Orșova S.A., ca nefondată. A admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta pârâtă B. S.R.L.. A dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 155/C/16.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în sensul că media salariilor nete de care a beneficiat reclamantul în ultimele 12 luni înaintea accidentului de muncă este de 878,83 RON, iar nu de 938 RON, cum în mod eronat s-a menționat. A respins, în rest, cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată.

Verificările sistemului informatic evidențiază că împotriva deciziei civile nr. 155 din 16 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat recurs atât petentul Șantierul Naval Orșova S.A, cât și reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.R.L..

Analizând cererea de suspendare a executării, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 484 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări cu așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege."

Alin. (2) prevede că "La cererea recurentului formulată în condițiile art. 83 alin. (2) și (3), instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)...".

Cu titlu prealabil, se impune mențiunea că măsura suspendării executării hotărârii recurate este una excepțională, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, și că o astfel de măsură poate fi acordată numai în cazuri temeinic justificate, în acele situații în care debitorul face dovada că, prin executare, i s-ar crea grave prejudicii imposibil de reparat în viitor și care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.

Rezultă că, pretinzând adoptarea unei astfel de măsuri în favoarea sa, debitorul trebuie să facă dovada urgenței care ar justifica suspendarea executării hotărârii recurate ce constituie titlu executoriu, a prejudiciilor care i-ar putea fi provocate prin executare, precum și posibila sustragere a creditorului de la întoarcerea executării, eventual prin provocarea insolvenței, până la finalizarea judecății cauzei în recurs.

În speță, printr-un prim argument, petentul a arătat că a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., susținând că punerea în executare a deciziei este dificil de realizat, sumele la care a fost obligat nefiind certe.

În susținerea caracterului incert al cuantumului despăgubirilor, petentul afirmă că hotărârea recurată cuprinde mențiuni contradictorii în ceea ce privește sumele de bani datorate cu titlu de dobândă legală pentru daunele morale, învederând că, potrivit considerentelor, acestea ar trebui calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii recurate în timp ce, potrivit dispozitivului, de la data de 12.06.2009, această din urmă dispoziție fiind, în opinia sa, nelegală, întrucât nu se poate dispune în sarcina sa achitarea unei dobânzi legale la o sumă cuantificată (...), pentru prima dată în anul 2022, pentru o perioada de minim 13 ani anteriori anului în care instanța a determinat câtimea.

În plus, petentul pretinde că prin hotărârea recurată nu au fost cuantificate cu exactitate sumele de bani datorate cu titlu de daune materiale, acestea urmând să fie determinate în funcție de o sumă fixă, respectiv 938 RON și/sau în funcție de salariul minim net și pensia încasată de reclamant, pensie al cărei cuantum nu îl cunoaște, în absența unor înscrisuri care să fi fost depuse la dosarul cauzei, respectiv, în absența unui răspuns al creditorului la solicitările pe care i le-a adresat în acest sens.

Aspectele învederate de petent nu fundamentează însă, cum eronat pretinde, temeinicia cererii de suspendare, ci pun în discuție, fie legalitatea hotărârii ce constituie titlu executoriu, fie nevoia petentului, care se declară gata să execute, de lămurire a unora dintre mențiunile dispozitivului.

Or, pe de o parte, mențiunile dispozitivului hotărârii recurate în privința intervalului de timp pentru care urmează să se calculeze dobânzi la sumele de bani acordate cu titlu de daune morale sunt redactate într-o manieră clară, anume de la data de 12.06.2009, până la plata efectivă, iar conformitatea acestei dispoziții cu normele de drept aplicabile raportului juridic dedus judecății și eventuala contradictorialitate a considerentelor sub acest aspect, se subsumează unor critici de nelegalitate care pot fi examinate doar de instanța de recurs.

Pe de altă parte, dificultățile pe care petentul pretinde că le întâmpină pentru determinarea sumelor de bani datorate cu titlu de daune materiale în raport de criteriul stabilit de instanța de apel nu justifică măsura solicitată, ci impune lămuriri în privința înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii recurate.

De altminteri, se constată că prin încheierea din 29 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 155/C/16.06.2022 și a admis, în parte, cererea de îndreptare erori materiale, statuând, în ceea ce privește daunele materiale, că la calcularea sumelor de bani se va avea în vedere că media salariilor nete de care a beneficiat reclamantul în ultimele 12 luni înaintea accidentului de muncă este de 878,83 RON, iar nu de 938 RON, cum în mod eronat s-a menționat, respingând, în rest cererea de îndreptare erori materiale, ca nefondată.

Printr-un al doilea argument, petentul pretinde că prin punerea în executare a hotărârii recurate există riscul să fie prejudiciat cu o sumă de bani semnificativă, în condițiile în care a mai achitat părții contravaloarea sumei de 25.000 euro, cu titlu de despăgubiri, în baza deciziei nr. 433/P/2014 a Curții de Apel Constanța și, respectiv, că prin plata sumelor de bani stabilite cu titlu de daune materiale și morale, activitatea sa ar fi afectată din punct de vedere financiar.

Cât privește eventualul prejudiciu pe care l-ar încerca prin executare, petentul afirmă că în situația începerii executării silite (iminente, în opinia sa, în considerarea conduitei creditorului care a demarat și alte proceduri execuționale rapid), executare ce se poate realiza prin poprire, plata se poate face într-o perioadă scurtă de timp, caz în care, în ipoteza admiterii recursului, s-ar vedea în imposibilitate să recupereze, prin întoarcerea executării, sumele plătite, în opinia părții, fiind evident că reclamantul, persoană fizică, nu va deține resursele financiare necesare pentru restituirea sumelor achitate.

Susținerile petentului sunt contradictorii acesta evocând, pe de o parte, disponibilitatea de a plăti de bunăvoie sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubiri prin hotărârea recurată, și, pe de altă, că dacă executarea silită ar fi pornită de creditor, ar fi prejudiciat, întrucât nu le-ar mai putea obține, prin întoarcerea executării.

Și în ceea ce privește iminența declanșării procedurii execuționale, petentul pretinde, de asemenea, contradictoriu, că punerea în executare a deciziei este dificil de realizat, în considerarea faptului că determinarea sumelor de bani presupune efectuarea de calcule complicate, în condițiile indicării de către instanță doar a criteriilor de cuantificare pentru daunele materiale, nu a unei sume precise și, deopotrivă, că executarea ar putea fi intempestivă, dacă partea optează pentru poprire.

În fapt, singurul argument adus de petent în susținerea posibilității producerii unui prejudiciu în patrimoniul său este supoziția că, în cazul admiterii recursului, o întoarcere a executării silite nu ar fi posibilă, întrucât creditorul, fiind persoană fizică, nu ar avea resursele necesare pentru a înapoia sumele de bani plătite.

Or, împrejurarea că acesta, creditorul, este o persoană fizică, în absența altor elemente, nu poate constitui, în sine, un argument pentru suspendarea executării unei hotărâri definitive, în privința căreia, de altminteri, nu s-au făcut dovezi ale demarării procedurii execuționale, pentru ca ulterior să se poată pune problema unui risc de insolvabilitate, de analizat într-o ipotetică întoarcere a executării.

Cât privește o eventuală executare silită a hotărârii recurate (nedemarată, cum s-a precizat), se constată că relevant din perspectiva analizei este nu împrejurarea că aceasta ar putea fi declanșată intempestiv, cum se afirmă, ci posibilitatea ca aceasta, executarea silită, să fie terminată anterior judecării căii de atac a recursului, posibilitate infirmată chiar de petent care învederează existența unor mențiuni ale dispozitivului care impun calcule suplimentare pentru stabilirea sumelor de bani datorate.

Totodată, se constată că nici în ceea ce privește pretinsa afectare a activității sale financiare prin executarea intempestivă a hotărârii recurate petentul nu a indicat în ce ar consta această afectare, anume în ce ar consta prejudiciile pe care le-ar încerca în activitatea financiară curentă.

Împrejurarea că executarea silită a despăgubirilor stabilite prin altă hotărâre judecătorească, decizia penală nr. 433/P/2014, ar fi fost demarată de creditor în baza unui certificat eliberat după minuta hotărârii, ignorând disponibilitatea sa de a plăti de bunăvoie, respectiv, faptul că sumele de bani datorate în baza în baza respectivei hotărâri au fost virate în contul bancar al biroului executorului judecătoresc, în absența unui cont bancar care să fi fost deschis/indicat de creditor, nu se subsumează unor conduite abuzive ale acestuia din urmă, cum eronat se pretinde, cât timp sunt permise în scopul executării.

Nici conduita imputată creditorului, aceea de a nu-i fi restituit suma de 12.323 RON, reprezentând prejudiciul material stabilit prin decizia nr. 73/C din 12 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, pronunțată în primul ciclu procesual, casată, ulterior, prin decizia nr. 2463/18.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sumă pe care a plătit-o benevol, nu se constituie, în absența altor elemente de fapt, într-o conduită abuzivă a acestuia, în condițiile în care procedura judiciară încă nu a fost finalizată.

Așa fiind, se constată că petentul, în cadrul cererii formulate, a dedus judecății, în realitate, aspecte care țin de procedura reglementată de art. 443 C. proc. civ. și respectiv, aspecte care vizează legalitatea deciziei atacate cu recurs, nesusceptibile de verificare în limitele procedurale prevăzute de art. 484 alin. (2) C. proc. civ. și ca atare, fără să se poată circumscrie unor motive temeinic justificate pentru suspendare.

Dimpotrivă, rămânând în cadrul judecății fixat prin cererea de suspendare, se constată că partea nu a probat motive temeinice pentru a demonstra urgența în suspendarea executării hotărârii recurate, sub motivul producerii în patrimoniul său a unor prejudicii a căror reparare nu ar mai fi posibilă în situația admiterii recursului și reformării hotărârii instanței de apel, astfel încât Înalta Curte urmează a respinge cererea dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 484 alin. (2) din C. proc. civ., privind suspendarea executării deciziei civile nr. 155 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., se va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 6.150 RON, consemnată la C., conform ordinului de plată nr. x din 21.09.2022, depus la casa de valori a instanței și înregistrat la poziția nr. 181/2022 din 26.09.2022, către petentul Șantierul Naval Orșova S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate: Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 155 din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, formulată de petentul Șantierul Naval Orșova S.A.

Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 6.150 RON, consemnată la C., conform ordinului de plată nr. x din 21.09.2022, depus la casa de valori a instanței și înregistrat la poziția nr. 181/2022 din 26.09.2022, către petentul Șantierul Naval Orșova S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2022.

Opinie separată

În dezacord cu opinia majoritară, consider că cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 155/16.06.2022 pronunțată de Curtea de apel Constanța se impunea a fi admisă, cu consecința suspendării executării acesteia până la soluționarea recursurilor declarate împotriva sa.

În primul rând, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 155/16.06.2022 este admisibilă în raport cu cerințele impuse prin dispozițiile art. 484 C. proc. civ., fiind formulată în legătură cu o hotărâre care, potrivit legii (art. 633 pct. 1 C. proc. civ.), este executorie și împotriva căreia petenta a exercitat calea de atac a recursului, făcându-se totodată dovada consemnării cauțiunii prevăzută de art. 719 C. proc. civ., calculată funcție de sumele fixe stabilite în sarcina petentei prin hotărârea atacată.

În al doilea rând, cererea formulată se dovedește a fi și întemeiată.

Din rațiunea reglementării cuprinsă în art. 484 C. proc. civ., intitulată "Suspendarea executării", se înțelege că măsura ce se dispune pe acest temei legal vizează efectul hotărârii date în apel, constând în executorialitatea acesteia (aptitudinea de a fi adusă la îndeplinire pe cale silită) și nu în mod necesar stoparea temporară a unei executări silite aflate în curs, pentru această din urmă măsură părțile interesate având la dispoziție și o altă cale procesuală, respectiv cea reglementată în cuprinsul art. 719 C. proc. civ.

Aprecierea riscului iminent de producere a unei pagube, ale cărei consecințe asupra debitorului ar fi greu de reparat în cazul unei executări silite are loc, în procedura reglementată de art. 484 C. proc. civ., nu atât prin evaluarea acțiunilor creditorului (după cum există ori nu probe ale intenției acestuia de punere în executare a hotărârii recurate), cât mai ales prin observarea caracteristicilor potențialului titlu executoriu, după cum acesta prezintă sau nu vicii de legalitate care să afecteze drepturile asupra cărora se dispune în conținutul său, vicii care ar face discutabilă sau inechitabilă executarea silită a dispozițiilor sale, mai înaintea realizării controlului în legalitate în privința acestuia, pe calea recursului.

De aceea, nu se poate pretinde titularului unei cereri de suspendare a executării, fundamentate pe dispozițiile art. 484 C. proc. civ., dovedirea începerii executării silite împotriva sa, în justificarea interesului ori a temeiniciei solicitării, după cum nici absența unei atare dovezi nu poate justifica singură respingerea cererii.

În speță, petenta a demonstrat interesul său în formularea cererii, evocând raporturile stabilite anterior între părți în legătură cu punerea în executare a precedentului titlu executoriu constând în decizia penală nr. 433/13.04.2017 a Curții de apel Constanța, raporturi marcate de lipsa de cooperare în aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia, în recurgerea precipitată la o executare pe cale silită, urmată de anularea executării, stabilită ca fiind nelegală tocmai din acest motiv, prin decizia civilă nr. 398/15.03.2018 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, potrivit actelor depuse la dosar.

Or, așa cum petenta a susținut, hotărârea a cărei suspendare a executării a solicitat-o prezintă atare vicii, observându-se că cel puțin în privința uneia dintre creanțele pe care le-a stabilit în sarcina pârâtelor, există incertitudine în privința întinderii sale, de vreme ce dobânda legală penalizatoare calculată la suma de 21.428,57 euro (acordată cu titlu de daune morale) se arată în dispozitiv că este datorată începând 12.06.2009 și până la plata efectivă, în timp ce în considerente se arată că aceeași dobândă legală este datorată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la data plății integrale a sumei de 21.428,57 euro.

Deși contrarietatea între considerente și dispozitiv afectează doar una dintre creanțele acordate prin hotărârea recurată, aceasta are totuși un cuantum însemnat iar diferențele între cele două măsuri, arătate prin dispozitiv și considerente, pentru calcularea dobânzii legale acordate la suma de 21,428,57 euro, fac ca valoarea creanțelor luate în calcul ca fiind datorate să aibă proporții diferite consistente.

Întrucât data acordării dobânzilor la sumele stabilite în sarcina pârâtelor cu titlu de daune morale, se înțelege că a fost controversată între părți, reclamantul pretinzând acordarea lor de la data faptei prejudiciabile, în timp ce pârâtele au pretins acordarea lor de la data rămânerii definitive a hotărârii de stabilire a creanțelor principale, și întrucât la acest moment hotărârea nu permite identificarea exactă a voinței și raționamentului instanței în tranșarea controversei între părți, se apreciază că cererea de suspendare a executării silite este justificată în considerarea aspectelor anterior arătate.

De vreme ce garanția unui proces echitabil este asigurată, între altele, prin soluția dată litigiului, astfel cum este explicată în considerentele hotărârii care o pronunță, nu se poate pretinde în mod rezonabil unui debitor conformarea benevolă dispozițiilor acesteia cât timp atare garanții lipsesc, date fiind neconcordanțele între dispozitiv și considerente care nu permit cunoașterea exactă a opțiunii clare a instanței și care, se înțelege, că lasă netranșată controversa între părți pe problema de drept vizând data începând cu care se datorează dobânzi de către pârâte la sumele acordate reclamantului cu titlu de daune morale.

Ori, aceste elemente existente în privința hotărârii recurate, care este susceptibilă de executare în orice moment de către reclamantul creditor, dat fiind caracterul său executoriu, sunt de natură să genereze iminența unui risc de producere a pagubei debitorului, ținut să execute un atare de titlu și, totodată, se constituie în acele circumstanțe excepționale care justifică încuviințarea suspendării executării hotărârii recurate, până la momentul exercitării controlului în legalitate asupra acesteia.