ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 850/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea acesteia la plata sumei de 170.000 euro, echivalent în RON și a sumei de 4.103,3082 euro daune moratorii, penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la 30.09.2020, precum și în continuare până la data plății efective. A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.01.2021, reclamantul a depus precizări, prin care a învederat că principalul capăt de cerere, privind suma de 170.000 euro, a rămas fără obiect, ca efect al plății din 08.12.2020, iar în ce privește calcularea daunelor moratorii, suma solicitată devine 6.254,956 euro, fiind actualizată câtimea acestora și pentru perioada 01.09.2020-08.12.2020.

Prin sentința civilă nr. 619/06.05.2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A., a admis excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind suma de 170.000 euro, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată în ce privește capătul de cerere cuprinzând obligația de plată a sumei de 170.000 euro, a admis cererea în ce privește daunele-interese moratorii, cu titlu de dobândă legală, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.254,95 euro, echivalent în RON la data plății, reprezentând dobândă legală aferentă debitului de 170.000 euro, calculată de la data scadenței fiecărei rate și până la achitarea efectivă a debitului, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.506 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel pârâta B. S.A..

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021 a respins apelul - litigii cu profesioniștii - formulat de apelanta-pârâtă, societatea B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 619/06.05.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., având ca obiect acțiune în daune contractuale, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică adusă deciziei recurate vizează respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, invocată prin raportare la conținutul contractului de preluare a datoriei încheiat la data de 25.10.2019 între societatea B. S.A. în calitate de debitor inițial și societatea C. S.R.L. în calitate de debitor nou.

Conform art. 2 din preambulul contractului și dispozițiile art. 2.2 și art. 5.1 din contract societatea B. S.A. a cedat toate drepturile și obligațiile rezultate din Acordul de Mediere.

Totodată la data semnării contractului de preluare a datoriei s-a consemnat că societatea B. S.A. este descărcată de orice obligații ce decurg din Acordul de Mediere semnat la data de 23.02.2017.

Se mai arată faptul că preluarea datoriei a fost comunicată dlui A. prin notificarea emisă către acesta, primită și confirmată ulterior de reclamant, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 1317 C. civ.

Se reține faptul că instanța de fond cât și cea de apel au dat o dezlegare nelegală excepției invocată, având în vedere faptul că instanța nu a analizat excepția în baza temeiurilor legale invocate de pârâtă respectiv dispozițiile art. 1317 și art. 1318 C. civ., ci în baza altor temeiuri legale.

Se mai arată că instanța nu a dat eficiență tuturor înscrisurilor depuse la dosar, respectiv întreaga corespondență scrisă purtată între părți, încălcând astfel principiul analizării probelor în ansamblul lor.

Instanța a făcut o interpretare eronată, textual, a modului în care reclamantul și-a exprimat acordul în sensul celor prevăzute de dispozițiile art. 1317 C. civ.

În cuprinsul acordului de mediere din 2017, părțile nu au prevăzut excepția de la plată, care să permită debitorului să-și cesioneze creanța ulterior.

Astfel, instanța de fond, având în vedere doar actele invocate de reclamant și prin interpretarea eronată a acordului creditorului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

În continuare, criticile recurentei vizează aspectele legate de fondul cauzei, care nu vor fi prezentate în sinteză, față de obiectul recursului.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de apel.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

La termenul de astăzi, în ședință publică, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul trebuie să indice una sau mai multe ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia civilă nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, indicând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel a dat o dezlegare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive și a dispus admiterea cererea de chemare în judecată în ce privește daunele-interese moratorii, cu titlu de dobândă legală.

Prin memoriul de recurs recurenta-pârâtă a criticat decizia sub aspectul nelegalității soluției instanței de prim control judiciar de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive.

Raportat la această împrejurare, criticile recurentei-pârâte nu pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că susținerile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive nu combat argumentele instanței de prim control judiciar, criticile formulate fiind o preluare identică a celor expuse și în memoriul de apel.

Or, pentru a determina examinarea deciziei de apel sub aspectul conformității acesteia cu normele de drept aplicabile, recurenta trebuia să indice concret normele de drept care ar fi fost greșit aplicate de instanța devolutivă de atac.

În speță, așa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă s-a limitat la reiterarea criticilor expuse și în memoriul de apel, fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei de apel prin raportare la considerentele acesteia.

Pe de altă parte, aspectele legate de fondul cauzei vizează temeinicia cererii de chemare în judecată, iar nu considerentele instanței de prim control judiciar în ceea ce privește cererea de apel.

Se observă din această perspectivă că recurenta-pârâtă nu critică decizia de apel, cu respectarea limitelor impuse căii extraordinare de atac a recursului prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ. ci reiterează aspecte ce țin de situația de fapt și probatoriul administrat.

Astfel, în lipsa unor critici ale soluției atacate, care să poată fi circumscrise vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exigențele acestui text de lege impuse sub sancțiunea nulității recursului nu sunt întrunite.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va da eficiență art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2022.