ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. x din 11.10.2017.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.09.2018, prima instanță, față de dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, reținând poziția procesuală a reclamantului, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 133 din 31 octombrie 2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că prima instanță a apreciat greșit asupra existenței unei situații discriminatorii, în realitate acțiunea a fost efectuată exclusiv în scop satiric.

Prin însăși modalitatea în care a fost realizată fotografia, se poate desprinde ușor caracterul pur fictiv al ofertei de vânzare a unui bun, întrucât societatea B. S.R.L. nu comercializează produse cosmetice, precum fardul denumit în mod ironic "C.".

Raportat la critica formulată cu privire la omisiunea inserării căii de atac și a termenului de exercitare a acesteia, în cuprinsul hotărârii de sancționare, se solicită a se observa că în mod greșit, prima instanță s-a mărginit la analizarea cazului concret, fără cercetarea dacă nerespectarea conținutului legal al hotărârii este de natură, prin ea însăși să aducă prejudicii subiecților vizați.

Simpla împrejurare că recurentul-reclamant a solicitat opinia unui specialist în domeniul juridic și introducerea căii de atac în termenul legal, nu echivalează cu acoperirea neregularităților hotărârii adoptate de către intimatul-pârât.

Omisiunea informării subiectului sancționat cu privire la calea de atac pusă la dispoziție de legislația în vigoare, precum și cu privire la termenul în care aceasta poate fi promovată, dovedește reaua-credință a autorității și conduce la nulitatea hotărârii contestate.

În ceea ce privește denaturarea în cuprinsul hotărârii administrativ-jurisdicționale a datelor concrete, recurentul-reclamant susține că prima instanță a omis reținerea aspectelor învederate conform cărora postarea a fost realizată prin intermediul platformei D., iar nu prin utilizarea site-ului web www.x.ro

Pagina de D. cu aceeași denumire nu a fost creată în scopul promovării produselor și serviciilor, ci în vederea menținerii unui dialog cu utilizatorii platformei de marketing.

De asemenea, fotografia distribuită nu reprezintă un produs al creației recurentului-reclamant, ci este o imagine încărcată în mediul virtual de un autor anonim, iar acțiunea întreprinsă a fost de a descărca materialul și de a-l reposta pe site.

Printr-un ultim argument, recurentul-reclamant susține că nu s-a probat caracterul intenționat al acțiunii pretins discriminatorii, nu s-a urmărit insuflarea unui sentiment de inferioritate persoanelor de sex feminin utilizatoare, ci s-a urmărit doar împărtășirea unor opinii asupra materialului.

Fotografia a fost postată fără să fie însoțită de vreun comentariu al recurentului-reclamant, de unde rezultă că faptei îi lipsește elementul intențional.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat de A.

Instanța de recurs consideră că nu este datoare să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, avându-se în vedere că aceasta nu a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 133 din 31.10.2018, prin care s-a dispus respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Analiza motivelor de casare

În speță, Înalta Curte reține că Hotărârea nr. x din 11.10.2017 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a avut de stabilit dacă mesajul publicitar "Te bate bărbatul de două ori pe zi? Schimbă măcar fardurile - C.", depășește limitele libertății de exprimare și aduce atingere pe criteriul de sex, respectului pentru demnitatea umană și imaginii unui grup de persoane.

Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 202/2002 republicată, publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viața publică și/sau particulară, precum și a unor grupuri de persoane este interzisă.

În același sens este interzisă utilizarea în publicitate a situațiilor în care persoanele, indiferent de apartenența la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare și cu caracter pornografic.

Firmele de publicitate au obligația de a cunoaște și de a respecta, aplicarea principiului egalității de șanse și de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din producțiile publicitare.

Recurentul-reclamant susține că fapta imputată acestuia nu se încadrează în definiția dată de prevederile art. 19 din Legea nr. 202/2002 coroborată cu disp. art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000), deoarece postarea s-a efectuat exclusiv în scop satiric.

Înalta Curte constată că mesajul publicitar a fost postat pe un site specializat de vânzări/cumpărări și nu a conținut niciun avertisment în sensul susținut de recurentul-reclamant.

Mesajul, indiferent de scopul pentru care a fost postat, conține o defăimare a persoanelor de sex feminin aflate în situația descrisă, chiar recurentul-reclamant arată că a urmărit o atitudine ironică, de amuzament și lipsă de considerație, astfel că, în mod cert prejudiciază respectul pentru demnitatea umană, pe criterii de sex.

Înalta Curte reține nerelevanța susținerii de către recurentul-reclamant a faptului că mesajul a fost preluat de pe platforma D. și nu reprezintă o creație a părții, textul de lege incident și menționat mai sus nu conține o astfel de cerință în vederea încadrării faptei la cele prevăzute de art. 19 din Legea nr. 202/2002.

În ceea ce privește elementul subiectiv, se observă că disp. art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sancționează orice comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității umane îndreptat împotriva unui grup de persoane legat de apartenența la un anumit sex.

Existența unui "mesaj ironic" are ca scop ridiculizarea disimulată a persoanelor de sex feminin aflate într-o anumită situație, reprezintă o batjocură la adresa acestora, astfel cum definește Dicționarul explicativ al limbii române cuvântul "ironic".

Întrucât recurentul-reclamant recunoaște chiar în cuprinsul motivelor de recurs existența unui scop ironic la postarea mesajului, acesta se traduce în limbajul juridic folosit de O.G. nr. 137/2000 în existența unui comportament care are ca scop sau care vizează atingerea demnității umane, fiind suficient a se constata cea mai mică culpă și fără a exista o intenție de a discrimina.

În plus, postarea în sine neînsoțită de niciun fel de comentariu din partea recurentului-reclamant este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei, în raport de cele susținute în legătură cu un caracter "ironic" al mesajului.

Cu privire la criticile ce vizează omisiunea inserării în hotărârea jurisdicțională atacată a căii de atac și a termenului de exercitare, Înalta Curte observă că la finalul hotărârii se face mențiunea că actele emise în temeiul O.G. nr. 137/2000 și necontestate conform acestui act normativ și Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constituie de drept titlu executoriu.

Este adevărat că în cuprinsul hotărârii CNCD au fost menționate cerințele descrise la art. 20 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000, fără a se insera și mențiunile cuprinse la alin. (7), referitoare la calea de atac și temeiul în care aceasta se poate exercita.

Recurentul-reclamant consideră că o astfel de omisiune din cuprinsul unui act administrativ jurisdicțional aduce prin ea însăși un prejudiciu subiecților vizați, iar declararea în termen a căii de atac nu echivalează cu acoperirea neregularităților hotărârii adoptate.

Înalta Curte arată că în materia dreptului administrativ, anularea actelor administrative/administrativ-jurisdicționale intervine după cum aceasta afectează prezumția de legalitate de care se bucură asemenea acte.

Dacă actul este lovit de un viciu atât de grav, încât prezumția de legalitate este înfrântă, intervine anularea necondiționată de prezența și dovedirea niciunei vătămări a drepturilor persoanelor vizate.

Dimpotrivă, dacă viciul nu are drept consecință afectarea prezumției de legalitate a actului, intervine o anulare doar în situația dovedirii vătămării de către cel interesat.

În speță, în acord cu soluția primei instanțe, se constată că recurentul-reclamant, deoarece a formulat în termen calea de atac ce a fost adresată instanței de contencios administrativ competente, nu s-a produs nicio vătămare care să conducă la anularea hotărârii administrativ-jurisdicționale contestate.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 133 din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - MM