ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2173/2021

HOTĂRÂRE
06.04.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2173/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 noiembrie 2017, pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 357/14.06.2017, ca fiind nelegală și netemeinică, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentința nr. 56 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cadrul recursului declarat recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță având ca obiect verificarea legalității Hot. CNCD nr. 357/14.06.2017 nu a motivat pe situația de fapt existența faptei de discriminare și existența vinovăției conducătorului auto și nu a analizat toate apărările invocate de recurenta-reclamantă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 488/2006.

Se invocă în cadrul acestui motiv de recurs mai multe aspecte de nelegalitate.

Primul aspect privește nelegala înlăturare de la aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1059/2013 în condițiile în care acest act normativ completează norma generală care este reprezentată de Legea nr. 448/2006.

În opinia recurentei, în mod nelegal prima instanță a înlăturat aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1059/2013 și a aplicat numai Legea nr. 448/2006 pronunțând o hotărâre nelegală.

Al doilea aspect de nelegalitate privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 și a dispozițiilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 rep. în ceea ce privește stabilirea situației de fapt sub toate aspectele existente pretinsei fapte de discriminare săvârșită de șofer constând în refuzul de a permite câinelui ghid care însoțește persoana cu handicap grav în mijloacele de transport, a vinovăției șoferului în contextul în care prima instanță nu a analizat comportamentul față de contextul în care s-a săvârșit pretinsa faptă discriminatorie și a stabilirii societății și a aplicării sancțiunii fără a se ține cont de dispozițiile art. 23 din O.G. nr. 2/2001.

Se arată că sancțiunea "avertisment" a fost aplicată societății de transport fără a se ține cont de faptul că răspunderea contravențională nu este similară răspunderii civile delictuale.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii și anularea hotărârii CNCD ca nelegală.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cauză fiind respectate de către prima instanță a dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Soluția recurată prin care a fost respinsă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și pe fond acțiunea ca neîntemeiată este motivată în fapt și în drept prin reținerea situației de fapt și a susținerilor părților atât în ceea ce privește soluționarea excepției cât și a fondului.

Prima instanță a analizat toate probele administrate inclusiv concluziile scrise în care se afirma de către reclamantă pe fond lipsa vinovăției șoferului în ceea ce privește fapta de discriminare sancționată și anume refuzul accesului câinelui - ghid într-un loc public sau mijloc de transport, refuz întemeiat pe lipsa botniței și pe împrejurarea respectării pentru câine a prevederilor normative legale.

Prima instanță a analizat motivat inclusiv circumstanțele de fapt ulterioare care au determinat aplicarea unei sancțiunii cu "avertisment" reclamantei-recurente pentru săvârșirea contravenței prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. 1 și art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 constând în refuzul accesului unei persoane în mijlocul de transport auto aparținând societății, coroborat cu prevederile art. 64 alin. 5 din Legea nr. 448/2006. Potrivit acestor dispoziții câinele ghid care însoțește persoana cu handicap grav are acces liber și gratuit în toate locurile publice și în mijloacele de transport.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normelor de drept material incidente.

Aspectul de nelegalitate privind incidența dispozițiilor H.G. nr. 1059/2013 nu este fondat.

În mod corect prima instanță a apreciat în sensul că, în raport de obiect, caracterul de normă specială îl are dispozițiile H.G. nr. 448/2008 prin care sunt prevăzute expres drepturile persoanelor cu handicap inclusiv regimul juridic al câinelui-ghid conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, nefiind aplicabile dispozițiile privind câinii utilitari reglementat de dispozițiile H.G. nr. 1059/2013.

Aspectul de nelegalitate privind existența faptelor de discriminare reținute în sarcina reclamantei-recurente conform art. 2 alin. 1 și art. 10 lit. g) respectiv refuzul accesului unei persoane la serviciile de transport interjudețean oferite de reclamantă inclusiv analiza pe aspectul nevinovăției șoferului, Curtea apreciază că prima instanță în raport de probatoriul administrat a stabilit corect situația de fapt.

În raport de această premisă, Curtea constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 64 din Legea nr. 448/2008 în sensul clarificării noțiunii de "acces liber și gratuit" a câinelui ghid care însoțește persoana cu handicap grav în mijloacele de transport și a clarificării împrejurărilor în care comis fapta de discriminare reținută respectiv refuzul accesului câinelui ghid în mijlocul de transport în comun.

Au fost verificate de prima instanță circumstanțele concrete ale producerii evenimentului sesizat de organele de poliție autorității competente, iar din declarațiile martorilor rezultă că refuzul accesului a fost întemeiat în principal pe comportamentul temător al pasagerilor și nu pentru lipsa hamului inscripționat, purtarea acestuia fiind elementul esențial privind accesul câinelui - ghid în mijloacele de transport public.

Din declarațiile martorilor nu rezultă cu certitudine dacă câinele însoțitor avea ham cu inscripție astfel încât în mod corect a stabilit prima instanță existența vinovăției șoferului deoarece comportamentul discriminatoriu al pasagerilor nu disculpă discriminarea făcută de șofer.

Prima instanță a analizat corect și individualizarea sancțiunii aplicate, respectiv "avertismentul" pe care a apreciat-o legală față de faptul că pasagerul împreună cu câinele ghid au fost transportați în final la destinație.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 56/2018 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2022
Ședința publică din data de 12 aprilie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregi
ÎCCJ 2022-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2022
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții
ÎCCJ 2022-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5658/2022
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2022-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2022
Ședința publică din data de 9 iunie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 din 17 o
ÎCCJ 2022-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 369/2022
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bu
Sursă