ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 210 din data de 26.02.2020 pronunțate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în cadrul dosarului nr. x/2019, precum și exonerarea de la plata sancțiunii contravenționale dispuse prin hotărârea a cărei anulare se solicită.

Prin sentința civilă nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. și pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

S-a dispus anularea Hotărârii nr. 210/26.02.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminărrii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în fața CNCD, cadrul procesual s-a desfășurat cu participarea petentei B. și a părții reclamante C. prin S.C. A. S.R.L., astfel că a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității în cazul în care nu se va respecta litisconsorțiul procesual obligatoriu, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurentul că instanța de fond trebuia să pună în aplicare prevederile art. 14 alin. (5) și art. 224 din C. proc. civ. și să pună în discuția părților excepția invocată pentru a se preciza clar cadrul procesual.

Instanța de fond a ignorat faptul că raportul juridic dedus judecății impunea discutarea necesității introducerii în cauză a petentei B., încălcând astfel principiul contradictorialității.

A mai criticat recurentul soluția instanței de fond și în ceea ce privește aprecierile acesteia asupra fondului.

Astfel, a arătat că, deși a invocat dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, instanța de fond a apreciat în mod eronat că acestea nu sunt aplicabile speței de față, deoarece nu a fost încălcat dreptul la demnitate al femeilor prin afirmațiile făcute, în spațiul public, de către dl D. în calitate de reprezentant al S.C. A. S.R.L., calitate de care acesta nu s-a dezis nicicând pe parcursul procedurii desfășurate în fața CNCD.

Intimat-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat și critici de nelegalitate referitoare la faptul că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare, care se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (8) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin urmare, recursul va fi examinat din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată la fond, recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă în condițiile nerespectării litisconsorțiului procesual obligatoriu, respectiv fără chemarea în judecată a petentei B., conform dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Totodată, Înalta Curte reține că judecătorului cauzei îi revine obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. De asemenea, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, prima instanță nu a pus în discuția părților, nu a examinat și soluționat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de recurentul-pârât în raport cu necesitatea citării persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, judecătorul fondului omițând, așadar, să se pronunțe asupra unei apărări esențiale invocate de acesta și lăsând nelămurit cadrul procesual.

Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, sentința de fond nu respectă exigențele procedurale stabilite sub sancțiunea nulității, fiind încălcate norme de procedură care reglementează principii și drepturi procesuale fundamentale, precum și obligația judecătorului cauzei de a manifesta rol activ în lămurirea cadrului procesual. Hotărârea atacată nu conferă certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, a soluționării unei excepții procesuale, reprezentând un demers sancționat cu desființarea actului de procedură.

Prin urmare, întrucât considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, respectiv nu conferă certitudinea analizării efective și complete a cauzei și argumentelor părților, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.