ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea Deciziei nr. DGP 95115/26.07.2018 și suspendarea actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. La data de 15 noiembrie 2018, A. a depus cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, cererea de intervenție accesorie fiind respinsă de instanță, în ședința publică din 18.01.2019, ca inadmisibilă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 63/2019 din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, având ca obiect anularea Deciziei nr. DGP 95115/26.07.2018.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 63/2019 din 1 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. A susținut că soluția pronunțată de instanța de fond încălcă dispozițiile art. 21 din Constituție, ce consacră accesul liber la justiție și ale art. 6 din CEDO, ce prevăd dreptul la un proces echitabil, considerând că instanța a omis să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus controlului și că, în mod nelegal, aceasta a apreciat că trebuia să se formuleze o cerere adițională privind aceste neregularități. A menționat că din modul de redactare al Legii nr. 554/2004, contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia se analizează nu numai conformitatea actului administrativ cu legea sau cu alte acte normative ce au stat la baza emiterii lui, ci și existența unei vătămări produse reclamantului într-un drept sau interes legitim, respectiv legalitatea operațiunilor ce au stat la baza emiterii acestuia. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului pentru nemotivare, susținând că cererea de recurs nu cuprinde nicio referire la motivarea sentinței atacate sau la vreun motiv de nelegalitate, iar în subsidiar respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât pentru nemotivarea recursului sau neîncadrarea criticilor formulate în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs, astfel cum a fost motivată, întrunește exigențele formale prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care respinge această excepție. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu anularea Deciziei nr. DGP 95115/26.07.2018 emisă de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor. Prin Decizia nr. DGP 95115 emisă la data de 26.07.2018 s-a retras autorizația de funcționare nr. x/27.03.2009 a S.C. Ocolul Silvic Mărgău S.R.L., pentru nerespectarea condiției de suprafață impusă de pct. 23 din Anexa 1 la Legea nr. 46/2008. Pentru a dispune în acest fel autoritatea pârâtă a reținut că reclamanta S.C. Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. a fost constituită de către A. și ținând seama de sentința civilă nr. 486/2017, care constată încetarea calității de membru în asociație a Comunei Mărgău, proprietara suprafeței de 4.107 ha fond forestier și 1.944 ha pășune împădurită, a constatat că nu mai sunt îndeplinite condițiile de suprafață, raportat la prevederile Codului silvic și a procedat la emiterea deciziei de retragere a autorizației de funcționare. În acest context, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ, iar subsecvent a promovat acțiune în contenciosul administrativ, prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei anterior menționate. Prin sentința recurată instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. DGP 95115/26.07.2018 iar recurenta-reclamantă a criticat această soluție susținând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO. Instanța de fond a reținut că A. este asociatul unic al reclamantei Ocolul Silvic Mărgău S.R.L. iar, potrivit actului constitutiv, A. cuprindea următorii asociați: Comuna Mărgău, Comuna Săcuieu, Composesoratul Urbarial Mărgău, Composesoratul Piatra Grăitoare Răghițele. Întrucât prin sentința civilă nr. 486/04.07.2017 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 08.01.2018, s-a constatat încetată calitatea de membru al A. pentru reclamanta Comuna Mărgău, la cererea acesteia, conform art. 49 lit. a) din Statutul Asociației, iar documentele prezentate nu atestau calitatea de membru asociat al Comunei Mărgău în cadrul A. și astfel proprietatea Comunei Mărgău nu putea fi luată în considerare la verificarea cerinței de suprafață, a reținut prima instanță că decizia de retragere a autorizației de funcționare nr. DGP 95115/2018 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe din perspectiva faptului că aceasta ar fi omis să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii deciziei atacate. Reține Înalta Curte că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității ce se caracterizează prin dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, dar și de mijloacele procesuale acordate de lege, în același sens statuând și art. 22 alin. (6) C. proc. civ. Prin principiul disponibilității se înțelege și faptul că reclamantul trasează inițial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părțile din proces, pretenția dedusă judecății, motivarea în fapt și în drept, instanța de judecată fiind obligată să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant. În speță, obiectul acțiunii îl reprezintă anularea deciziei nr. DGP 95115 emisă de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor. În fața primei instanțe, cu ocazia cuvântului pe fond, reprezentantul reclamantei a solicitat să se cenzureze și să se sancționeze faptul că pârâtul nu ar fi analizat actele depuse de reclamantă în susținerea cauzei. Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că aceste neregularitățile referitoare la procedura de emitere a deciziei contestate nu pot fi analizate, câtă vreme nu au fost invocate de reclamantă nici prin plângerea prealabilă, nici prin cererea introductivă de instanță, iar în cauză nu a fost formulată nici cerere adițională în cursul procesului care să vizeze acest motiv. Fiind un motiv de nelegalitate nou, adus pentru prima dată în discuție în cadrul dezbaterilor în fața primei instanțe, în mod corect judecătorul fondului a statuat că acesta excede cadrului procesual trasat de reclamantă. Reclamanta avea posibilitatea de a invoca aceste neregularități printr-o cerere adițională, însă aceasta nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere în termen legal. Prin urmare, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a respectat întocmai principiul disponibilității raportat la cadrul procesual cu care a fost investită instanța și s-a pronunțat în limitele solicitărilor formulate, astfel că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate. Așa fiind, în raport cu situația de fapt și de drept, reținute în mod corect de prima instanță, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul ca nefondat.