ÎCCJ, Decizia nr. 235/2022

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 99 din 23 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători: a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei decizii preliminare; a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și pentru pronunțarea unui recurs în interesul legii; a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat; a obligat pe recurentul A. la plata sumei de 6.960,79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata S.C. B. S.R.L.

Înalta Curte a reținut că, în cadrul dosarului nr. x/2021, instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei decizii de respingere, ca tardive, a unei cereri de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Instanța de recurs învestită cu soluționarea căii de atac împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 este ținută să examineze numai criticile referitoare la respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire, în raport cu motivele de casare. Or, în cauză, s-a constatat că recurentul a reiterat argumentele din cererea de revizuire, făcând referire la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte a reținut că, în cauză, susținerile formulate de recurent nu reprezintă critici concrete și veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiții, printre care și cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanței privind neîntrunirea unei asemenea condiții nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanțiile procesuale conferite de lege.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., instanța de recurs a reținut ca fiind nefondată critica privind componența completului de judecată, soluția fiind pronunțată de judecătorii care au participat la ședința de judecată, neexistând nicio abatere de la principiul continuității completului de judecată.

De asemenea, Înalta Curte a reținut ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de reclamant prin indicarea dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din C. proc. civ., constând în lipsa semnăturilor membrilor completului de pe decizia civilă nr. 2369 din 20 octombrie 2020, ce i-a fost comunicată prin poștă, împrejurarea care aduce atingere dreptului său la un proces echitabil.

Din interpretarea art. 426 alin. (6) C. proc. civ., rezultă că părților li se va comunica un duplicat al hotărârii judecătorești, iar nu unul din cele două exemplare originale - care sunt semnate de către toți judecătorii și de către magistratul-asistent - exemplare care rămân în păstrarea instanței.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că acesta este nefondat, având în vedere faptul că revizuirea s-a cerut pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8. Competența de a soluționa cererea revine "instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre" conform dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, "prima hotărâre" este o decizie pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, iar "instanța mai mare în grad" față de Curtea de Apel Alba Iulia este Înalta Curte de Casație și Justiție, care este competentă sub toate cele trei aspecte (general, material și teritorial) să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurent, Înalta Curte a reținut că argumentele invocate de către acesta din urmă sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată.

Susținerile din cererea de recurs nu privesc nemotivarea hotărârii, recurentul-revizuent solicitând cenzurarea, de către instanța de recurs, a considerentelor de la pagina 7, paragraful 2 și până la pagina 8, paragraful 2 din decizia atacată, referitoare la relevanța unor decizii ale Curții Constituționale și la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 310/2018. De asemenea, recurentul a criticat considerentele referitoare la respingerea cererii de repunere în termen cu privire la acuratețea datelor menționate.

Analizând conținutul hotărârii în care instanța și-a expus considerentele de fapt și de drept care au determinat-o să nu încuviințeze cererile formulate de parte, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 424 alin. (5) din același cod.

Instanța a argumentat logic și coerent prin raportare la excepția procesuală ce a determinat pronunțarea soluției de către instanța de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte a reținut că soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire nu mai permite analizarea pe fond a susținerilor revizuentului, astfel încât critica privind nemotivarea hotărârii apare ca fiind lipsită de suport juridic.

Înalta Curte a constatat că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este, deopotrivă, nefondat.

Textul de lege mai sus-menționat nu poate justifica examinarea fondului cauzei, respectiv a fondului cererii de revizuire, cu referire la hotărârile pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii.

În cauză, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii de revizuire, respectiv pe aspectul autorității de lucru judecat, ci a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Înalta Curte a reținut ca fiind, deopotrivă, nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Prin memoriul de recurs, recurentul a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ. referitoare la repunerea în termenul procedural a părții care a pierdut acest termen, dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, acest motiv de casare nu este incident, soluția instanței de revizuire fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt. S-a reținut, astfel, că, prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii, a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire formulate de către intimată și a respins cererea de revizuire ca tardivă, cauza nefiind cercetată în fond.

Din actele dosarului, a rezultat că revizuirea a fost declarată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluția instanței de revizuire - de admitere a excepției tardivității căii de atac și de respingere a revizuirii ca tardivă - fiind una corectă.

Împotriva hotărârii menționate la punctul 1 de mai sus, a formulat cerere de revizuire recurentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând nerespectarea autorității de lucru judecat: a încheierii civile din 22 martie 2019 pronunțate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, prin a fost respinsă excepția ridicată de Inspectorul Teritorial de Muncă cu privire la lipsa dovezii de reprezentant al S.C. B. S.R.L., a domnului A.; a sentinței civile nr. 512 din 20 iunie 2019 pronunțate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, și a deciziei civile nr. 189 din 16 februarie 2021 pronunțate de Tribunalului Mureș, în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat: (i) în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nu este întrunită identitatea de părți, obiect; hotărârea cu privire la care se invocă efectul autorității de lucru judecat nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul; excepția autorității de lucru judecat a fost invocată și în recurs); (ii) în subsidiar, respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit cu soluționarea unei cererei de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând motivele invocate prin cererea de revizuire, Completul de 5 judecători constată că cererea nu poate fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat, iar, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă.

Prin cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, revizuentul susține că hotărârea instanței de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii civile din 22 martie 2019 și a sentinței civile nr. 512/2019 din 20 iunie 2019, ambele pronunțate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, și a deciziei civile nr. 189/2021 din 16 februarie 2021 pronunțate de Tribunalul Mureș în același dosar, cu privire la respingerea excepției ridicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă prin care s-a invocat "lipsa dovezii de reprezentant al B. S.R.L., a domnului A. persoana care a formulat și semnat cererea de chemare în judecată" în dosarul nr. x/2017.

Prezenta cerere de revizuire este formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost respins, ca nefondat, recursul revizuentului A. împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care acesta din urmă a solicitat anularea deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, motivat de încălcarea, de către această din urmă hotărâre, a autorității de lucru judecat stabilite prin decizia civilă nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu privire la următoarele aspecte: a) natura juridică a sumelor de care a beneficiat cu titlu de avansuri în contul salariilor viitoare - calificate ca fiind veritabile împrumuturi - cu autoritate de lucru judecat în cazul deciziei nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia versus avansuri salariale în cazul decizie civile nr. 670 din 25 iunie 2020 a aceleași instanțe; b) calitatea de titlu executoriu a angajamentului de restituire a sumelor cu titlu de avans nr. 22/13.10.2017 cu dată certă în fața notarului public și calitatea de titlu executoriu a contractului de ipotecă nr. x/13.10.2017 autentificat la același notar public BNP C..

În cauză, prin decizia nr. 99 din 23 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, vizată de cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, instanța de recurs a reținut că, fiind învestită cu soluționarea căii de atac împotriva decizie nr. 2016 din 20 octombrie 2020, este ținută să examineze numai criticile referitoare la respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, în raport cu motivele de casare invocate.

Înalta Curte constată faptul că, în cauza pendinte, în cadrul dosarului soluționat prin hotărârea supusă revizuirii, nu a fost invocată și, în mod firesc, nu a fost supusă dezlegării de către instanța de recurs excepția lipsei calității de reprezentant al S.C. B. S.R.L. a revizuentului A., cu privire la care revizuentul invocă încălcarea autorității de lucru judecat, condiția identității de obiect nefiind îndeplinită în speță. De asemenea, excepția mai sus menționată nu a fost invocată nici în dosarul soluționat prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A..

Prin urmare, Înalta Curte constată că apărările formulate de revizuent nu pot fi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat de revizuent drept temei legal al cererii de revizuire, dispozițiile legale ce reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii fiind de strictă interpretare.

Față de considerentele expuse în cele de mai sus, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, situație în raport cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

În ceea ce privește solicitarea intimatei S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, formulată, în mod generic, prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, având în vedere faptul că intimata nu a depus niciun document justificativ în dovedirea efectuării acestor cheltuieli, neprecizând, de altfel, nici cuantumul acestora.

În concluzie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, iar, în temeiul art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea intimatei S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 99 din 23 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea intimatei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.