ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 septembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România.

Prin sentința nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, invocată de pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România;

A respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, ca inadmisibilă;

A respins cererea pârâtei Uniunea Națională a Notarilor Publici din România de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității, admiterii acțiunii și rejudecării cauzei pe fond, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți critică faptul că prima instanță a apreciat în mod eronat că data la care reclamanții au cunoscut Hotărârea nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România este anul 2016, fără a indica ziua, în condițiile în care respectiva hotărâre le-a fost comunicată cu adresa din 03.07.2019, prin care Uniunea Notarilor Publici din România le-a comunicat faptul că nu poate anula acest act, întrucât a intrat în circuitul civil.

Susțin că la art. 2 din Hotărârea nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România se prevede că aceasta va fi comunicată camerelor notarilor publici și tuturor notarilor publici.

Invocă art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precizând că au formulat acțiune distinctă în ceea ce privește Hotărârea nr. 91/01.10.2014.

Precizează că în ultimii ani au fost controlați de mai multe ori de către Corpul de Control al Uniunii Notarilor Publici din România, criticând modalitatea de încasare a taxelor pentru verificarea registrelor pe care le țin, precum și faptul că membrii Consiliului Uniunii, conform Statutului, nu au voie să exercite nicio altă funcție, remunerată sau neremunerată.

De asemenea, critică modalitatea de organizare și constituire a Corpului de Control din cadrul Uniunii Notarilor Publici din România.

Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pentru motivul că aspectele relevate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către reclamanții A. și B., invocată de către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către reclamanții A. și B., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele relevate prin cererea de recurs redând starea de fapt din speță și anumite considerații cu privire la nemulțumirile recurenților-reclamanți față de modalitatea de organizare și constituire a Corpului de Control din cadrul Uniunii Notarilor Publici din România.

În ceea ce privește fraza din recurs ce face referire la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nici aceasta nu constituie o critică concretă la adresa hotărârii recurate, în condițiile în care nu se combat în niciun fel considerentele sentinței recurate, prin care instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținut argumentul reclamanților că nu mai este obligatorie procedura prealabilă, în condițiile în care actul administrativ dedus judecății a fost emis în anul 2014, iar modificarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 a intervenit abia în anul 2018.

Cu alte cuvinte, recurenții-reclamanți nu au arătat motivele pentru care au apreciat că cele reținute de către instanța de fond cu privire la neaplicabilitatea în cauză a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în forma dorită de către aceștia, ar fi eronate ori greșit aplicate.

De altfel, deși prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., recurenții-reclamanți nu au arătat care sunt în concret regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, încălcate de către instanța de fond și nici normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță.

În consecință, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute în mod limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2022.