ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2022

Revocarea art. 1 din Ordinul MJ nr. 2210/31.08.2017 si modificarea acestuia in sensul reincadrarii reclamantului, cu incepere din data de 01.07.2017, cu majorarea indemnizatiei de incadrare, prin aplicarea coeficientului de majorare aferent vechimii efective in functie, la care sa se adauge, in procent, sporurile corespunzatoare avute in plata. `

Revocarea partiala a anexei nr. 5, pczitia 1 din ordin, in sensul mentionarii unui coeficient de 6,39 in loc de 5,43, a unei indemnizatii de incadrare brute lunare de 12.029 RON, in loc de 9.623 RON, a unui spor pentru conditii grele de munca de 1.804 RON, in loc de 1.443 RON, a unui spor pentru risc de 1.579 RON, in loc de 1.263 RON si a unui venit brut total de 15.412 RON, in loc de 12.329 RON.

Obligarea paratului Ministerul Justitiei, prin ordonatorul tertiar de credite, la calcularea si plata intr-o singura transa a diferentelor reiesite din aplicarea majorarii veniturilor salariale cu coeficientul privitor la vechimea in functie prevazut de art. 4 din O.U.G. nt. 27/2006, incepand cu data de 09.04.2015 pana la plata lor efectiva, precum si la actualizarea diferentelor cu rata inflatiei si la playa dobanzilor aferente. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2406 din data de 16 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferențelor salariale și a respins acest capăt de cerere, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără a indica vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Anexa V, secțiunea 3 din Legea nr. 153/2017.

Apărările formulate Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant A. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare. Recurentul-pârât, după cum s-a expus, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Anexa V, secțiunea 3 din Legea nr. 153/2017, fără a motiva de ce instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nelegală. Instanța de control judiciar constată că excepția de neconstituționalitate nu poate reprezenta un motiv de recurs întrucât în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.