ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 2210/C/2017, privind reîncadrarea în funcție, în temeiul Legii nr. 153/2017 (comunicat prin e-mail la 29.05.2018), prin care a solicitat anularea parțială a ordinului contestat și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, care să prevadă: modificarea art. 1 din Ordinul nr. 2210/C din 31.08.2017, care prevede că:

"începând cu data de 01.07.2017, asistenții judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripția teritorială a curților de apel, prevăzuți în Anexele nr. 1-15 care fac parte integrantă din prezentul ordin, se reîncadrează în funcție cu menținerea cuantumului brut al indemnizației de încadrare și al sporurilor, potrivit celor menționate în dreptul fiecăruia, în Anexe", în sensul că: începând cu data de 01.07.2017, asistenții judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripția teritorială a curților de apel, prevăzuți în Anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul ordin, se reîncadrează în funcție cu majorarea indemnizației de încadrare prin aplicarea coeficientului de majorare corespunzător vechimii efective în funcție, la care se adaugă, în procent, sporurile corespunzătoare avute în plată, potrivit celor menționate în dreptul fiecăruia, în Anexă; în Anexa nr. 5, la nr. curent 4 - unde sunt menționate cifre privitoare la reîncadrarea sa precum și la drepturile aflate în plată, se fac următoarele consemnări: coeficient - 6,39 în loc de 5,43; indemnizație de încadrare brută lunară - 12.029 în loc de 9.623; cuantum spor pentru condiții de muncă grele - 1.804 în loc de 1.443; cuantum spor pentru risc - 1.579 în loc de 1.263 și total venit brut - 15.412 în loc de 12.329.

Reclamanta a arătat că încadrarea sa și cuantumul sumelor din Anexa nr. 5 (unde sunt stabilite indemnizațiile de încadrare brute lunare) sunt greșit calculate prin prisma faptului că nu s-a ținut cont de vechimea efectivă în funcție a asistenților judiciari - în sensul aplicării majorării indemnizațiilor cu coeficientul aferent vechimii efective în funcție, coroborat cu hotărârile judecătorești definitive și/sau irevocabile prin care asistenți judiciari în funcție din țară au câștigat în instanță aceste majorări - în cazul său fiind de 20% (de la 10 la 15 ani).

Prin sentința civilă nr. 2504 din data de 06.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferențelor salariale, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2504 din data de 06.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, iar prin încheierea din data de 17 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16.03.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, iar la data de 17 martie 2021 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecății, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 2504 din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.