ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., in contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", au solicitat anularea în tot a ordinele ministrului Afacerilor Interne nr. 11/2788/29.10.2018 și 11/2696/15.10.2018, precum și a celorlalte dispoziții interne conexe/subsecvente acestora, prin care au fost sancționați disciplinar cu "diminuarea salariului funcției de bază cu 20%, pe o perioadă de 3 luni" pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinelor ministrului Afacerilor Interne nr. 11/2788/29.10.2018 și 11/2696/15.10.2018, cu consecința achitării drepturilor salariate cuvenite în urma constatării nulității acestor acte administrative, sume ce au fost reținute, cu titlu de sancțiune disciplinara, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea 544/2004.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6640/11.10.2019, a admis excepția necompetenței teritoriale referitor la reclamantul A. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, reținând că normele de competență prevăzute la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, stabilesc, implicit, că procesul privind raportul de serviciu al funcționarului public este de competența exclusivă a instanței de la domiciliul său, fiind irelevantă existența în cadrul cererii de chemare în judecată a mai multor reclamanți și alte raporturi juridice și cu alte domicilii, într-o astfel de situație fiind obligatorie disjungerea și declinarea competenței.

La rândul său,Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 182/10.06.2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Călărași a reținut că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. A mai reținut, de asemenea, că pârâții din prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne - Ministrul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" sunt autorități publice centrale în accepțiunea Legii 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentina civilă nr. 944 din 12 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", în favoarea Tribunalului Călărași.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință a sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției, Curtea a reținut că, potrivit art. 109 din Legea 188/1999 (forma în vigoare la data formulării acțiunii -14.03.2019) cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor legale citate și reținând că, prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al reclamantului, instanța a constatat că reclamantul are domiciliul în rază teritorială a județului Călărași, astfel că, în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî astfel, va reține, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", anularea ordinului ministrului Afacerilor Interne nr. II/2788/29.10.2018 precum și a celorlalte dispoziții interne conexe/subsecvente acestora, prin care a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea salariului funcției de bază cu 20%, pe o perioadă de 3 luni" pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acțiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Însă, dispozițiile legale menționate nu stabilesc care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Ca atare, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare în judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în rază teritorială a județului Călărași, (Orș. Fundulea, Județul Călărași), instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Călărași, secția Civilă.

Pentre aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și Ministerul Afacerilor Interne - Ministrul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.