ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Organizația Națională "Cercetașii României" - Filiala Brașov "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene/Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, obligarea acestora din urmă la plata sumei totale de 274837,60 RON, reprezentând cheltuieli cu salariile, cu consumabile, servicii de auditare, servicii juridice, aferente subvențiilor, de arhivare, de transport, pentru serviciile de catering, precum și la plata dobânzii legale.

Totodată, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În argumentele expuse în susținerea cererii a arătat că la data de 12.03.2014 între reclamanta și Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane s-a încheiat contractul de finanțare x. Ulterior a fost încheiat la data de 01.10.2015 actul adițional nr. x La data de 19.08.2013 a fost semnat acordul de parteneriat nr. 1396 cu Școala Gimnazială nr. 5 Săcele, U.A.T. Municipiului Săcele, în vederea implementării proiectului.

Obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către AM POSDRU, prin OI POSDRU, pentru Proiectul "(Re)integrarea în educație pentru persoanele de etnie romă din Săcele, județul Brașov-REPER". Perioada de implementare a proiectului a fost de 18 luni, iar valoarea totală eligibilă a contractului este de 2.140.868,16 RON, din care AM POSDRU prin OI POSDRU a acordat o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de 2.098.050,8 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă.

În drept a invocat art. 1166, art. 1170, art. 1350 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 și art. 1 din H.G. nr. 52/2018, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului și a solicitat respingerea acțiunii. În situația în care instanța va aprecia că pârâtul MFE ar avea calitate procesuală pasivă, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă în ceea ce îl privește ca urmare a lipsei parcurgerii procedurii prealabile cu Ministerul

A arătat că aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 este evidentă în speța de față, chiar dacă s-ar merge pe raționamentul deficitar al reclamantei și s-ar considera că se impun a fi avute în vedere normele de drept comun privind răspunderea civilă contractuală, excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește pe MFE se justifică cu atât mai mult în condițiile în care într-un astfel de raport juridic, o eventuală angajare a răspunderii poate fi făcută doar în privința părții contractante ce nu și-a executat în mod culpabil obligațiile.

Or, reclamanta, chiar dacă se prevalează de prevederile generale ce guvernează această răspundere civilă, cheamă în judecată, în calitate de pârât, Ministerul, entitate care nu este parte în raportul juridic de natură contractuală al cărui temei îl invocă pentru a și justifica cererea.

A mai susținut că, momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (5) prima teză din Legea nr. 554/2004, sau chiar cel de 1 an de la data emiterii actelor administrative de refuz al plății (scrisorile de informare) prevăzut de teza a doua a aceluiași articol, se observă că la momentul sesizării instanței (02.02.2018), a intervenit cel puțin prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei (sau chiar stingerea dreptului în sine ca urmare a decăderii), motiv pentru care acțiunea acesteia se impune a fi respinsă ca atare.

Precizează reclamanta în sensul că este cert ca există o obligație contractuală neexecutată, neavând relevanță în cauză motivele neîndeplinirii ei, astfel că, este evident că a intervenit răspunderea contractuală a acesteia pentru sumele de bani solicitate pe calea prezentei acțiuni.

Culpa pârâtelor rezultă din încălcarea dispozițiilor contractuale care sunt întocmite raportat la dispozițiile legale aplicabile iar raportul de cauzalitate este evident.

A mai precizat faptul că prezentul contract de finanțare nu i-a fost comunicată nicio Notă de constatare nereguli nr 01/7495/06.08.2016 sau vreun Proces-verbal, astfel cum în mod eronat se susține de către OIPOSDRU, fapt dovedit și prin sentința civilă 10222/23.10.2017 în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, având ca obiect contestație la executare.

Astfel nu se află în situația în care ar fi trebuit să conteste potrivit disp. art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004.

Menționează, totodată, că prin Raportul de verificare ex-post cu nr. x/13.06.2017 dar și prin Tabelul privind monitorizarea acțiunilor subsecvente misiunilor de verificare nr. 3952/SVPF/13.06.2017, nu s-au constatat nereguli, nu au fost identificate probleme, constatându-se că reclamanta în calitate de beneficiar a asigurat sustenabilitatea proiectului conform cererii de finanțare.

Referitor la obiectul acțiunii și la admisibilitatea cererii de chemare în judecată face precizarea că aceasta este singura modalitate prin care se putea recupera prejudiciul creat prin încălcarea dispozițiilor contractului de finanțare.

O acțiune care să urmeze procedura prevăzută de disp. art. 7, 8 din Legea 554/2004 sau ale O.U.G. nr. 66/2011, nu ar fi fost posibilă întrucât nu se află în situația solicitării anulării unui act administrativ sau act asimilat acestuia, nefiind emis vreun titlu de creanță sau alt act administrativ care să-i permită solicitarea anulării acestuia.

Această chestiune a fost lămurită de Înalta Curte cu ocazia analizării excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin care poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare. În speță, Înalta Curte a reținut că, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înscrisul intitulat "Scrisoare", chiar dacă emană de la o autoritate publică, nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar un act de informare, o corespondență.

A apreciat că instanța poate analiza temeinicia pretențiilor reclamantei, în acest sens a depus practică judiciară, respectiv decizia civilă nr. 1543/Ap/2015 a Curții de Apel Brașov, într-o speță asemănătoare.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. A arătat că reclamanta solicită validarea/constatarea ca fiind eligibile a sumelor învederate în petitul 1 al cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtelor la plata menționatelor sume, respectiv perceperea de dobânzi legale și cheltuieli de judecată.

în consecință, prin promovarea prezentei cauze, consideră că se încalcă o condiție de exercițiu a acțiunii în contencios administrative, vizând obiectul acțiunii în contencios, a cărei nerespectare conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii. în considerarea prevederilor cadrului general al modului de soluționare a litigiilor în contencios administrativ, respectiv art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale dispozițiilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 ca normă specială, pentru contestarea titlurilor executorii așa cum sunt ele prevăzute în cuprinsul art. 43 există un termen de 30 zile de la data când beneficiarul a luat la cunoștință despre acestea.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 90/2018 din 4 iunie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Organizația Națională "Cercetașii României" - Filiala Brașov "A." față de pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman și, în consecință, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta Organizația Națională "Cercetașii României" - Filiala Brașov "A." față de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantă Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei - Filiala Brasov A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, trimiterea cauzei spre rejuducare la aceeași instanță.

Reclamanta Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei - Filiala Brasov A. a susținut că hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea greșită a legii atât, în privința excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Fondurilor Europene, cât în ceea ce privește admiterea excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, pentru motivele expuse în cererea introductivă.

Cu privire la motivul referitor la pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea greșită a normelor de drept material recurenta-reclamantă, a susținut, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care a apreciat in mod eronat că plângerile formulate împotriva Scrisorilor standard de informare detaliate în cererea introductivă sunt echivalente unei plângeri prealabile.

Arată în continuare recutrenta că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile dreptului comun reprezentat de art. 1166, art. 1170 și art. 1350 C. civ. ci dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, susține recurenta, este evident că, în cauză, deși este vorba despre un contract administrativ atunci când se pune în discuție executarea acestuia, respectiv nerespectarea clauzelor cuprinse în acesta se aplică dispozițiile C. civ.,

1.4. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți Organismul Intermediar pentru Programul Operational Capital Uman, Ministerul Educatiei Nationale, Autoritatea de Management pentru Programul Operational Capital Uman și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 3 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 februarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare in judecată sub aspectul admiterii excepției tardivității acțiunii, Înalta Curte reține că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare prezentate.

Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

În speță reclamanta a investit instanța cu soluționarea unui raport juridic litigios întemeiat pe răspunderea contractuală, fiind invocat, ca temei de drept al acțiunii, art. 1166, art. 1170 și art. 1350 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Contractul de finanțare PODSRU nr. x/12.03.2014 este încheiat între reclamanta Organizația Națională "Cercetașii României" - Filiala Brașov "A." și Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

Acest contract de finanțare este un act administrativ asimilat, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 și O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență.

Prevederile Legii nr. 554/2004 demontează interpretarea recurentei pentru ca Ministerul să rămână în litigiu.

Având în vedere contractul de finanațare PODSRU nr. x/12.03.2014, incidența Legii nr. 554/2004 este pe deplin aplicabilă speței de față, pe de o parte că una dintre părțile contractante (OI POCU MEN) este autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din normativul invocat iar, pe de altă parte, raportul juridic de natură contractuală, respectiv contractul de finanțare care este un act administrativ în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Calitatea procesuală pasivă se justifică doar în sarcina autorității publice emitente a actului administrativ pretins lezionar sau care se dorește a fi obligată la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, astfel că Ministerul Fondurilor Europene(actualemente Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) nu este parte în acest raport juridic de natura contractuală și nu se justifică de către recurentă calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Așadar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legii și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.

Este adevărat că Scrisoarea de informare nu este emisă în baza art. 21 din O.U.G. nr. 66/20l1 și că în speță recurenta nu era ținută să îndeplinească procedura prevăzută de actul normativ special, O.G. nr. 66/2011, însă față de efectele pe care Scrisoarea de informare le produce ea capătă caracterul unui act administrativ care trebuia contestat în procedura de drept comun prevăzută de Legea 554/2004.

În soluționarea acestei cauze, instanța de fond, a reținut corect că sumele solicitate de recurentă au fost declarate neeligibile în baza unor documente administrativ-fiscale emise de intimata Organismul Intermediar pentru Programul Operational Capital Uman, ca organism competent să efectueze activitățile de verificare și validarea a cheltuielilor solicitate la rambursare/plată precum și emiterea actelor administrative de control conform O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentei-reclamante i-au fost comunicate de către OI POCU MEN 10 Scrisori de informare prin intermediul cărora i s-a adus la cunoștință motivele prin prisma cărora nu se pot accepta ca fiind eligibile în integralitate sumele solicitate la rambursare prin cererile sale. împotriva respectivelor acte administrative, recurenta -reclamantă a formulat contestații (a parcurs procedura prealabilă) iar OI POCU MEN a răspuns la fiecare dintre ele în sensul de a le respinge ca fiind neîntemeiate.

Este evident efortul recurentei-reclamante de a da cererii sale de chemare în judecată aparența unei acțiuni prin care nu contestă acte administrative ci solicită doar acoperirea unor pagube pricinuite prin încălcarea unui drept al său, încercând astfel să descrie faptul că pretențiile sale sunt contrare unor acte administrative fiscale în vigoare, necontestate în termen sau asupra cărora reclamanta nu și-a exersat drepturile civile conform normelor legale.

Or, în cauză fiind aplicabilă Legea nr. 554/2001 a contenciosului administrativ, devin incidente dispozițiile art. 11 care reglementează termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ. Acestea prevăd că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz….

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere".

Raportat la cele anterior reținute, prezenta acțiune de contencios administrativ, față de data înregistrării acțiunii la instanță - 2.02.2018 - și data comunicării răspunsului la contestația/plângerea prealabilă formulată de recurenta-reclamantă cu privire la fiecare act administrativ menționat, apare ca fiind introdusă cu depășirea termenului legal de introducere a acțiunii.

După cum bine a sesizat judecătorul fondului, chiar și în condițiile angajării răspunderii contractuale ca modalitate de recuperare a prejudiciului creat prin încălcarea dispozițiilor contractului de finanțare era obligatorie introducerea acțiunii în termenul prevăzut de lege, obligație ce nu a fost îndeplinită de reclamantă.

În raport de aceste considerente, se impune păstrarea soluției adoptate de Curtea de apel, de respingere a acțiunii ca tardiv formulată.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei - Filiala Brasov A. împotriva sentinței nr. 90/2018 din 4 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.